Haideți să facem un exercițiu de imaginație – cum ar fi ca lumea în care trăim să fie condusă de computere – inclusiv creierul nostru să aibă conexiuni cu o entitate cibernetică, care să îi dea stimulii esențiali vieții? Am început să mă întreb cum ar fi viața noastră atunci, datorită noului procesor de 8,4 Ghz care tocmai a intrat în Cartea Recordurilor.
Într-o lume tehnologizată excesiv, creierul nostru pare că nu mai are destul neuroni pentru a reuși să facă conexiunile necesare vieții de zi cu zi. Pentru a ține pasul cu tehnologia Dumnezu trebuie să facă un upgrade neuronal creierului uman. Sau oare al nostru creier este setat să perceapă o anumită realitate ce are conexiuni la mărețul computer al universului? Se spune că tehnologia este bună, atâta timp cât nu afectează omenirea. Acum tehnologia a luat-o repede înaintea puterii noastre de gândire.
Cum ar fi dacă creierul nostru ar procesa la 8.2 Ghz, sau puterea noastră de stocare în memorie ar fi de 520 Gb – cu siguranță că nu am mai uita ziua de naștere a soției, sau ziua de căsătorie? Cum ar fi să percepem realitatea la o rezoluție de calitate, care să ne facă să nu vedem aspectele negative ale societății? Viața ar fi cu mult mai simplă, dar totul ar fi mai lipsit de umanitate, ar fi dezumanizat. Dar oare creierul nostru nu e setat să perceapă o anumită realitate, așa cum ne este ea prezentată de marele calculator universal?
De unde știm noi că realitatea vieții zilnice este cea pe care o percepem noi și nu este o proiecție a unei supertehnologii? Sau oamenii din viața noastră există, sau sunt doar niște holograme concepute de computer-ul universal? Dar stai din acest periplu de întrebări am fost oprit de calculatorul din fața mea, care îmi întinde o mână de ajutor. Calculatoarele nu sunt concepute să plângă sau să râdă, nu sunt concepute să aibă sentimente, nu sunt concepute să știe ce este iubire. Tocmai de aceea oriunde ar ajunge tehnologizarea, ea trebuie să fie condusă de creierul uman.
Gândirea noastră nu trebuie să funcționeze ca un procesor, fără cusur. Inima noastră nu trebuie să pulseze în ritm de logaritmi. Iar sufletul nostru nu trebuie să fie upgradat pentru a fi bun sau rău. Un lucru este sigur omul și creierul lui trebuie să se diferențieze de tehnologie și asta chiar în luptă cu viteza mileniului 3.
Persoana de lângă noi există sau este o proiecție a unui computer performant? Iată o întrebare la care trebuie să găsim răspuns. Toți învățații lumii acesteia nu vor reuși să obțină un răspuns la întrebarea aceasta. Iar creierul uman nu este limitat, este doar adormit și orice tehnologie viitoare nu va întrege conexiunile neuronale.
Sloganul de astăzi este Oktal – un viitor real.
Aceasta este postarea a 12 a pentru concursul Superblog 2011.
E o intrebare de cand a aparut tehnologia si cred ca va fi atata timp cat va exista tehnologia.
Insa trebuie sa fim siguri de un lucru : tehnologia nu va capata suflet niciodata pentru ca atunci am fi si noi, oamenii, niste mici demiurgi. Ori asta nu e real si numai daca ne gandim la cate boli sunt peste oameni.
Asa incat nu trebuie sa ne ingrijoreze cata tehnologie mai inventam, ci cum folosim tehnologia avansata.
Daca nu avem grija cum folosim tehnologia se poate transforma intr-o sursa de boala. Cat despre transformarea oamenilor in mici demiurgi, citisem zilele trecute un articol cum ca se pun bazele organelor artificiale prin care oamenii vor fi nemuritori – robotizati. Ceea ce vedeam prin filmele cu cyborgi tinde sa devina realitate.