Vad ca din ce in ce mai multi oameni afla veste cumplita a imbolnavirii de boala secolului – cancerul. Fie ca e vorba de un cancer agresiv, fie ca e vorba de un cancer lent, majoritatea oamenilor bolnavi ajung la acelasi final de drum. Ce este si mai dureros e faptul ca aceasta boala nemiloasa nu alege – atunci cand vezi un copil bolnav de cancer ti se rupe inima de durere.
Fiecare dintre noi la un moment dat am avut un cunoscut, ruda sau prieten care a pierdut lupta cu aceasta boala. Sentimentul este de neputinta pentru majoritatea dintre noi cei de pe margine. Nu ai cum sa il vindeci pe bolnav, poti doar sa ii faci viata mai usoara. Dar atunci cand ti se rasplateste munca de sustinere cu un zambet, te simti implinit. E o boala nemiloasa dar nu poate sa iti ia frumusetea sufleteasca si dorinta de viata.
Cand vezi parintii, care se lupta pentru copii lor, bolnavi de cancer, nu poti decat sa iti scoti palaria in fata lor. Gasesc resurse nebanuite sa lupte pentru ei si sa le asigure clipe cat mai placute. Si acest razboi pentru viata este castigat uneori, iar cei norocosi vor aprecia adevarata ei valoare. Suferinta lor nu poate fi masurata, doar banuita.
Cand mai ai si un stat care parca incearca sa ne imputineze cu fiecare zi ce trece, lupta e si mai grea. Cum poti ca stat sa nu te intereseze aceasta categorie de oameni – sau poate mai marii nostri se gandesc ca acesti oameni nu mai pot vota peste 1 an sau doi. Morfina le aduce reducerea durerilor, iar aceasta in momentul de fata nu este gasita pe piata. Durerea celor bolnavi de cancer nu poate sa mai fie alinata. Iar cei din institutiile abilitate sa rezolve aceasta problema dau din colt in colt cand li se cer explicatii. Stau si ma intreb totusi, daca ar fi in situatia celor bolnavi, nu ar accelera mersul normal al lucrurilor.
Am mai spus-o si o repet, pentru a putea sa ai o imagine de ansamblu asupra unei probleme trebuie sa te fi confruntat cu ea. Nu doresc raul nimanui, dar atunci cand intr-o situatie disperata, cum este cea a bolnavilor de cancer, te lovesti de nesimtirea sau nestiinta unora, ai vrea sa faci schimb de roluri. Pe langa pecetea pe care o punem celor care sufera de cancer, ei trebuie sa se confrunte acum si cu o inevitabila condamare la moarte. Si asta pentru ca oamenii de langa ei nu le intind o mana de ajutor, iar cei de la conducerea tarii nu fac altceva decat sa ii condamne la moarte.
Pentru toti cei care au trecut sau inca trec prin astfel de drame am tot respectul. Respect pentru razboiul continuu pe care il duc, respect pentru dorinta de viata pe care o emana, respectul pentru oamenii din voi. Fiecare dintre voi ne invatati o poveste de viata.
Viata nu trebuie sa fie limitata de noi oamenii. Cancerul poate fi invins – cu ajutorul fiecaruia dintre noi acest lucru este posibil.
