Stăteam de multe ori și mă gândeam dacă mi-ar plăcea să trăiesc la țară. Nu știi ce surprize îți rezervă viața și trebuie să fii pregătit pentru orice – sau măcar să te adaptezi din mers. La prima vedere toată lumea ar spune că este ușor să trăiești la țară, dar poți spune asta doar dacă nu iei în calcul tot ce înseamnă să trăiești la țară – aici includ și muncile câmpului, gestionarea propriilor resurse, etc. Viața la țară poate fi frumos de istovitoare.
Nu e ușor să lucrezi pământul, să însămânțezi, să culegi recolta, mai ales când acestea se succed într-un ritm alert. Câți dintre noi au dat cu sapa, sau au strâns fânul de pe câmp? Chiar dacă am făcut lucrurile astea, le-am făcut doar în concediile sau vacanțele petrecute la rudele de la țară și pentru noi nu a fost un stil de viață.
La un moment dat Ceaușescu s-a decis să aducă oamenii de la țară, la oraș. Mulți dintre părinții noștri au fost fii de țărani și au fost rupți de frumusețea satului tradițional. Mulți dintre ei au început să lucreze în marile uzine comuniste și ușor-ușor au uitat ce înseamnă traiul la țară. Au fost mutați la bloc, în acele cutii de chibrituri și sentimentul de libertate oferit de viața la țară a fost înlocuit de betoane.
Dar, în ziua de azi, multă lume se reorientează spre mediul rural, unii forțați de împrejurările economice, alții purtați de sentimentul întoarcerii acasă – aici mă refer la părinții noștri. Unii știu ce înseamnă să crești animale pe lângă casă, alții încep să experimenteze acum – cert este că satul a rămas ultimul refugiu din fața stresului vieții cotidiene și a crizei actuale.
Nu știu câți dintre voi priviți satul ca pe o oază de liniște și câți îl priviți ca pe o înapoiere. Eu unul cred că aș fi mult mai liniștit la țară, chiar dacă mutarea la țară ar însemna o muncă mai grea și mai multă. Măcar nu aș mai depinde foarte mult de marile supermaket-uri , atunci când aș vrea să consum ceva natural.
Pentru mine satul va însemna întotdeauna un loc în care mă pot refugia atunci când viața îmi va cere lucrul acesta. Chiar dacă la ora actuală satul nu mai are aceleași valori și a fost pătat și el de modernism. Acolo totuși oamenii au rămas mai buni și mai umani – răutatea încă nu a ajuns să fie încoronată regină, așa cum este în oraș. La sat țăranii, oricât de ocupați ar fi, vor avea tot timpul pentru a se opri și a mai discuta despre una sau despre alta.
Satul îți oferă șansa de a fi mai simplu, mai apropiat de natură, mai bun, mai liber. Și pentru asta cei care au încă rude la țară trebuie să profite și să meargă să se încarce cu spiritul vieții la țară. Să meargă și să fie liber, să respire aer curat și să uite de marile aglomerații.
Mulți vor spune că oamenii de la sate sunt înapoiați și inculți, dar sincer la oraș am întâlnit tot felul de ”țărani” care, prin comportamentul lor sunt mult mai înapoiați decât mulți țărani autentici. Oamenii sunt oamenii indiferent de locul unde trăiesc.
Viața la țară este o alternativa în momentul în care viața ne va obliga să luăm o decizie radicală.
Foarte frumos articolul!
Multumesc frumos. E venit din inima uni pui de taran urbanizat.