Zilele trecute m-am trezit vedetă fără să vreau. Și am realizat cât de ușor poți să ajungi să se vorbească despre tine, fără ca tu să faci ceva. Doar pentru că, la un moment dat ai fost în locul nepotrivit. Și pentru că un alt om a vrut să pară revoltat pe rețelele sociale. Am realizat că, doar o simplă fotografie poate să facă mai mult rău decât îți puteai închipui. Dacă este lăsată fără răspuns. Acum, este atât de ușor să faci rău oamenilor. Fără să stai să analizezi dacă ai sau nu 100% dreptate. Nici nu mai contează cine ești, ce ai făcut de-a lungul timpului. Asta și pentru că oamenilor le este mult mai ușor să fie justițiari. Din spatele unor camere și a unor ecrane.
Dintr-o conjunctură nefavorabilă ajungi să se discute despre tine pe rețelele sociale. Și să te trezești apelat cu adjective de la ”inteligent” și până la ”cretin”. Este un sport național la noi, la români să te apuci de comentat doar privind o poză. Neștiind care este povestea din spatele pozei. Dar nu este așa că la datul cu părerea suntem cu toți campioni? Ce-i drept au fost și oameni care au comentat logic și argumentat. Și nu spun asta pentru că mi-au luat apărarea, ci pentru că, spuneau ceva ce se vedea cu ochiul liber. Și anume, greșeala nu era la mine, ci la un alt participant în trafic.
E din ce în ce mai greu să facem distincție între știrile cu adevărat importante și lucrurile care au doză mai mică sau mai mare de neadevăr. Atunci când greșesc sunt de acord să apară ”știri” cu lucrul greșit pe care l-am făcut. Pe scurt – vineri am parcat mașina pe o străduță de lângă birou regulamentar, pe partea dreaptă. Las mașina lângă bordură, fără să încurce cu nimic. După terminarea programului, atunci când m-am dus la mașină, văd o mașină parcată în dreptul meu, urcată pe trotuar. La cum era parcată mașina din stânga, se circula foarte greu – încăpea foarte greu o mașină printre cele două. Sincer am avut apelative nu prea ortodoxe la adresa omului care parcă nu gândise când parcase.
Ajung acasă, îmi văd de ale mele. Sâmbătă îmi trimite mesaj privat un prieten și mă întreabă dacă nu este mașina mea. Eram vedetă deja – apăruse poză cu mașina mea și a celui din stânga pe unul din site-urile de știri din Iași și distribuit pe un grup, tot din Iași. Cu apelative de genul ”inteligent” și cu o postare cu sens peiorativ. La momentul la care am comentat am observat că omul care a distribuit pe grupuri a retras poza de pe respectivele grupuri.
Din punct de vedere al modului în care am ajuns să fiu urecheat în public nu zic nimic. Pentru că mi-am dat seama că oamenii judecă fără să știe realitatea din spatele ecranului sau pozei. Dar, știu să își spună părerea de așa-ziși specialiști. Nici nu pot să spun că m-a deranjat foarte tare. Oamenii care mă cunosc și știu ce fel de om sunt, își dau seama ce este adevărat sau nu despre mine. Dar, problema apare la modul în care oamenilor li se poate face rău, fără ca aceștia să fie vinovați. Și unii dintre ei chiar pot fi oameni ok. Ce vină au ei, că la un moment dat, cineva a vrut să pară mai deștept decât alții?
Prieteni avem cu toții și zilele trecute mi s-a demonstrat din nou, că oricât de corect ai fi, poți fi băgat foarte ușor într-o discuție gratuită. Dacă aș fi fost un tip mai visceral, probabil că aș fi răspuns cu aceeași monedă. Dar, oare la ce folos? În schimb aș vrea să văd astfel de oameni justițiari cum se comportă atunci când alți oameni chiar ar avea nevoie de ajutor. Sunt curios cum s-ar comporta astfel de oameni, dacă la un moment dat ar vedea o bătrânică tâlhărită. Oare își vor mai păstra spiritul justițiar afișat în spatele unui ecran? Sper să fie la fel de corecți și atunci. Să sară în apărarea celor ce au nevoie la un moment dat de un spirit civic adevărat.
Postarea de față nu este o postare în care să mă plâng. Este o postare prin care vreau să pun accent pe faptul că ar trebui să nu ne mai aruncăm în comentarii decât atunci când știm povestea. Sau când știm subiectul din perspectiva tuturor celor implicați într-o situație. Pentru că altfel nu facem altceva decât să ne spunem o părere neavizată, fără să cunoaștem toate informațiile. Aici nu mă refer la situațiile evidente, bineînțeles. Spun asta, pentru că, oricând putem apărea pe grupuri de pe Facebook, fără să avem vreo vină. Și credeți-mă – nu este ușor să citești toate comentariile și adjectivele care îți sunt adresate. Fie și indirect.
”Aflarea în treabă este isprava omului neputincios.” – Petre Țuțea
