Dimineaţă, când m-am trezit, am văzut pe toate canalele de ştiri că, în Nisa, Franţa, a avut loc un nou atentat la adresa umanităţii, asupra libertăţii oamenilor şi asupra tuturor celor care iubesc viaţa, cu tot ce are ea mai frumos. Şi asta pentru că, sunt din ce în ce mai mulţi dezaxaţi, care luptă Dumnezeu ştie pentru ce. Dacă sunt luaţi mai repede, cel mai sigur nu ştiu nici ei pentru ce luptă. Umanitatea şi compasiunea nu au ce căuta în aceşti oameni. Este vorba despre ura arma letala.

Seva lor stă în ură, în dispreţul faţă de tot ceea ce nu este ca ei. O ură care îi face să comită crime în numele nu ştiu cărei cauze nobile, doar de ei ştiută. Dar oare, ce cauză poate fi nobilă, în momentul în care, pentru a o atinge, trebuie să moară oameni nevinovaţi ? Din păcate, libertatea a rămas doar aparentă, în prezenţa unor astfel de oameni. Şi aici nu este vorba doar despre Franţa, este vorba despre umanitatea întreagă, acolo unde oamenii cred în valorile ce stau la baza vieţii liniştite.

Ceea ce m-a şocat cel mai tare, a fost o poză, ce din păcate, în scurt timp va deveni probabil virală. Este vorba despre o poză cu un copilaş acoperit pe caldarâmul unde s-a produs masacrul şi lângă el, păpuşa. În poza asta am văzut practic întreaga scenă petrecută acolo. Am văzut drama în care a ajuns umanitatea, când nişte descreieraţi omoră viitorul plin de viaţă. Poza, rezumă într-un mod brutal că inocenţa, puritatea, curăţenia sufletească, vor fi puternic ameninţate cu dispariţia. Am ajuns într-un punct în care, dramatismul a ajuns o obişnuinţă a zilelor noastre, am ajuns în situaţia în care moartea să fie lângă noi.

La Nisa nu au murit doar 84 de oameni şi au fost răniţi alţii 120. Aceşti oameni reprezintă o nouă jertfă a modernităţii şi a permisivismului faţă de oameni care nu au nimic uman în ei. Prin fiecare dintre cei care au murit, a mai murit puţin din libertatea aparentă de care avem senzaţia că ne bucurăm. Din păcate terorismul nu va face altceva decât să şubrezească securitatea oamenilor şi a societăţilor în general. Doar nişte inadaptaţi pot recurge la crime, doar pentru că nu pot respecta regulile după care funcţionează alţi oameni diferiţi de ei.

Teroriştii nu sunt altceva decât indivizi atribuie puţină valoare vieţii omeneşti şi au senzaţia că în mâinile lor stă diferenţa dintre viaţă şi moarte. Sunt oameni care se cred “Dumnezei” şi care cred cu tărie în prostia asta. Şi totuşi de ce astfel de oameni nu sunt limitaţi în mişcări? De ce pot circula liber peste tot în lume? De ce astfel de oameni  nu sunt prinşi şi privaţi de libertate pe viaţă. Mă refer la faptul că astfel de celule trebuiesc arestate încă înainte de a săvârşi astfel de fapte urâte.

Indiferent de religia fiecăruia, îndiferent de divinitatea în care oamenii cred, toţi profeţii importanţi ai spiritualităţii au vorbit despre dragoste. Depre iubirea între oameni şi despre umanitate, despre principii morale, despre valori ale vieţii. Şi totuşi de ce s-a ajuns la atâta ură, la atâta duritate între oameni? De ce trebuie să cadă atâtea vieţi, în numele unui război inventat şi nevăzut? Până când trebuie să mai moară copii, oameni de toate vârstele? Pentru ce?

Dumnezeu să ierte victimele atentatului de la Nisa. Iar celor răniţi să le dea putere să treacă peste traumele fizice şi psihice. Iar noi, să ne oprim un pic şi să înălţăm o rugă şi un gând bun în memoria sufletelor nevinovate ce au murit pentru continuarea vieţii.