Unde ai vrea să trăiești? Să nu spui că nu ai avut întrebarea aceasta până acum în minte. De cele mai multe ori, apar în viața noastră, momente în care ne punem această întrebare. Motivele pot fi multiple – de la inadaptare și până la dorința de a aduce ceva nou în viața ta. Sau poate că vrei să lași în spate viața de până atunci. Cu toate aspectele negative ale ei. Când eram mici cu toții ne făceam vise despre locurile în care ne-ar plăcea să trăim. Unii și le-au îndeplinit și trăiesc fericiți, exact așa cum și-au imaginat. Alții încă își mai caută locul în care să se simtă cel mai bine.
Sursă foto: turistcenter.ro
E o întrebare mai mult decât complicată, cu răspunsuri multiple. Pentru că acestea depind de felul fiecărui om de a fi. Unii s-ar simți fericiți în vârf de munte, în timp ce alții nu pot trăi în afara aglomerațiilor urbane. Unii se simt fericiți cu lucrurile minime ce asigură traiul decent, în timp ce alții vor să se scalde în lux. O parte dintre oameni poate că s-ar simți fericiți pe o insulă pustie, în timp ce altă parte visează plajele de la Ibiza. Fiecare după cum dorește să își trăiască viața caută locul cel mai apropiat de dorințele lor.
Cea mai mare parte a oamenilor însă aleg să își ducă viața în continuare în aceleași locuri ca și până în momentul întrebării. Din motive multiple – fie pentru că au o vârstă la care le-ar fi foarte greu să o ia de la capăt. Fie pentru că nu au curajul să facă o modificare radicală în viața lor. Sau pentru că aici au familia și tot ceea ce le leagă traiul. Și poate pentru că, au învățat să își adapteze așteptările la locul în care trăiesc. Eu am o vorbă – atunci când îți setezi așteptări mari ai dezamăgiri direct proporționale cu așteptările.
Recent am văzut că din 2007 și până în 2017 au fost aproximativ 3,6 milioane de români ce au ales calea pribegiei. Fiecare din cei 3,6 milioane au avut propriile motive – de la partea financiară și până la faptul că nu se mai simțeau respectați în propria țară. În anii trecuți poate că eram un pic mai vehement atunci când nu înțelegeam motivele lor. Dar, în lumina ultimelor lucruri întâmplate în țară pot să spun că înțeleg. Pentru că trebuie să recunosc, inclusiv eu am fost atins ușor de gândul emigrării. Și asta pentru că mă simțeam dezrădăcinat. Probabil că asta au simțit și românii plecați peste hotare.
Cu siguranță toți cei plecați în afară s-ar întoarce în țară dacă lucrurile ar fi schimbate. Chiar dacă financiar lucrurile stau mult mai bine în alte țări, sunt sigur că mulți dintre ei ar reveni în țară. Dacă lucrurile ar fi schimbate în bine în țara noastră. Ei, probabil și-au găsit liniștea în alte locuri, dar la fel de bine se poate să fie mulți care nu se simt împliniți departe de rădăcini. Nici noi și nici ei nu avem dreptul să judecăm partea cealaltă. Pentru că fiecare a luat deciziile în dreptul său. Cu simț de răspundere. Noi, cei ce am rămas încă în țară, ne-am asumat lucrul acesta. La fel și cei ce au plecat. De ce să îi judecăm pe ceilalți?
Poate că dacă în funcțiile de conducere ar ajunge oameni care chiar ar vrea să facă ceva pentru țară, cei 3,6 milioane ar veni acasă. Poate că, dacă nu s-ar mai fura atât în România, ar fi bani să se gândească strategii de creștere economică. Poate că, dacă statul și-ar respecta cetățenii, aceștia ar arăta la fel de mult respect. Și nu în ultimul rând, poate că, dacă oamenii din țara asta ar fi mai empatici, poate că am coagula tot ce ține de spiritul românesc.
Unde ai vrea să trăiești nu ar mai trebui să fie o întrebare pe care să ne-o punem astăzi. Dar, să știm un lucru – fiecare dintre noi își pune amprenta pe locul în care trăiește. Și poate că dacă lucrurile nu sunt pe placul nostru ar trebui să ne gândim și la ce am greșit noi. Vorba aceea ”omul sfințește locul” are cât se poate de mult adevăr. Poate că, înainte de a ne gândi unde am vrea să trăim, să ne gândim la ce am făcut noi. Pentru ca locul, țara în care trăim să fie conform așteptărilor noastre. Și dacă noi am făcut totul și nu suntem mulțumiți, ar fi cazul să o luăm din loc.
”Nu contează unde te afli numai să trăiești, să trăiești, să trăiești! Oricum ar fi viața – dar să trăiești!” – Dostoievski – Crimă și pedeapsă
