Poate ca va asteptati sa va spun exact unde s-a dus bunul simt. Uneori il mai caut si eu prin colturile civilizatiei urbane – dar fuge de fiecare data din calea mea. Se duce, alearga tot timpul in fata mea si nu se uita deloc in urma. Alerg, gafai, dau sa il prind, dar nu reusesc nici macar sa il ating. Da, ma consider un om lipsit de bun simt – de bunul simt al zilelor noastre. Ce sa fac, sa ma arunc in fata gloatei de oameni lipsiti de valoare si sa ma manjesc cu bunul simt al zilelor noastre?

Mai bine nu, prefer sa raman un nesimtit, care inca mai stie sa dea sarut-mana unei mame, vreau sa raman un nesimtit care lasa o doamna sa intre in fata si da, vreau sa fiu un nesimtit si sa imi strang gunoiul meu propiu, in asteptarea gasirii un tomberon. Asa sunt eu si asa vreau sa raman. Mergand pe strada, imi dau seama ca suntem din ce in ce mai putini nesimtiti ai zilelor noastre, sau poate ca unii dintre noi stiu sa se ascunda foarte bine. Nu, nu cred ca am ramas ultimul mohican al nesimtirii.

In fiecare zi, atunci cand ies din casa, intalnesc tot felul de oameni cu bun simt. Oameni ce scuipa din buna lor crestere pe strada, copii ce arunca pe asfalt din civilizatia parintilor lor, soferi ce alearga spre a duce o mostra de vorba buna sotiilor lor, calcandu-te pe trecerea de pietoni. Dar cel mai mult, imi plac oamenii care isi pastreaza cuvantul dat – dupa ani de zile. Romania a devenit o tara cu mult bun simt. Al nostru al tuturor. Asa cum este el, cel care arunca o tigara pe jos, asa esti si tu, cel care nu ii spune sa o arunce la gunoi.

Da, stiu, exista riscul sa primim vorbe de un foarte mult bun simt, care sa se termine in beep, beep, beep, dar macar gorila ce nu putea sa arunce chistocul in cos, te va tine minte. Si poate ca data viitoare, va deveni un nesimtit ca si tine, un nesimtit care cauta un cos de gunoi sa isi arunce mizeriile. Poate ca si copii tai, sau nepotii vor invata din nesimtirea ta de a fi un om corect si cu principii.

Sunt nesimtit, incerc sa spun ca asa nu se mai poate. Nu se mai poate sa traim in atata bun simt al zilelor noastre si sa fim tarati, zi de zi, ca niste netrebnici in fata pietei publice. Nu vreau ca fiica mea sa traisca cu frica, chiar daca merge ziua in amiaza mare. Cer oare prea mult, daca spun ca vreau sa traiesc intr-o tara normala? Civilizatie nu este doar afara, civilizatie poate sa fie si la noi – dar oare nu este mai comod sa stam in fata calculatorului, ca acum, decat sa iesim pe strada si sa atentionam pe semenii nostri, atunci cand gresesc?

Singuri nu putem schimba Romania, dar impreuna poate ca avem o sansa.Poate ca vom reusi sa biruim “bunul simt” al cocalarilor pe care ii intalnim zi de zi. Poate ca vom reusi sa ii facem pe oameni sa isi tina cuvantul in fata noastra. Poate ca vom reusi sa oferim copiilor nostri o tara cu adevaratul bun simt.

Nu este tarziu sa reinvatam sa zambim la o vorba frumoasa, sa lasam doamnele insarcinate sa stea pe locul nostru in tramvai. Nu este prea devreme sa ne invatam copii sa spuna un “Buna ziua” curat, atunci cand trec pe langa vecini sau cunoscuti. Nu cred ca este tardiv sa oprim masina si sa ajutam o batrana sa treaca strada. Dati-mi voie sa sper ca nu este tarziu sa redevenim oameni, cu noi si cu semenii nostri. Sa nu mai trecem indiferenti cand o tanara domnisoara este acostata pe strada de niste indivizi dubiosi. Sa nu ne mai facem ca nu vedem cand hotii fura din buzunarele unei batrane.Sa nu uitam ca toti avem o mama, atunci cand trecem pe langa o batranica ce sta cu mana intinsa.

Asta este Romania pe care mi-o doresc, asta este Romania pe care vreau sa incercam sa o lasam mostenire. Poate ca noi, cei care inca am mai ramas in tara, mai putem schimba ceva. Trebuie sa vrem mai mult de la noi si de la cei care ne conduc. Trebuie sa vrem mai multa buna crestere de la celalalt din fata noastra. Romania merita mai mult respect si nu doar balci si nonvalori, de care eu unul m-am saturat.

Poate ca schimbarea va incepe de maine, sau poate ca nu. Dar, pe strada mea, voi incerca sa fiu mai bun, mai respectos si mai cu bun simt – cu adevaratul bun simt. Poate ca daca voi face asa timp de 21 de zile imi va intra in reflex. Sau poate ca nu – dar merita sa incerc!