Oamenii sunt animați de dorințe, de idealuri, de poveștile din spatele lor. Oamenii sunt motivați să lupte pentru ceea ce își doresc să obțină. La un moment dat oamenii sunt angrenați în lupte de motivații ce trec dincolo de logică și de resurse. O parte dintre ei luptă pentru o cauză, o parte luptă pentru un vis și nu puțini luptă pentru o persoană. Dar, indiferent pentru ce luptă fiecare, toți aceștia au o motivație să reușească. Și nu pot să nu te întreb – tu pentru cine lupți? Ce te face să ieși din zona ta de confort să mergi mai departe?

Majoritatea părinților luptă pentru a le asigura copiilor șansa la o viață mai bună. Și toate energiile lor se canalizează spre acțiuni menite să îi ajute pe copii. Tocmai de aceea se lasă pe ei, se neglijează. Pentru că, indiferent de ceea ce fac, au în minte un singur lucru – copilul meu trebuie să reușească. Dar este din ce în ce mai greu pentru părinți să fie echilibrați între lupta zilnică pe care o duc pentru copiii lor și dragostea de care aceștia au nevoie. Nu cred că este părinte care să fie nepăsător atunci când se gândește la viitorul copilului lui.

Copiii luptă pentru a nu își dezamăgi părinții. Și de aici poate și surmenajul din ce în ce mai des întâlnit în rândul lor. Copiii luptă și pentru ei și pentru fericirea lor. Sună ciudat, dar unii părinți omit să se gândească și la fericirea copiilor. Sunt atât de angrenați în lupta pentru copii încât uneori le fac rău. Le fac rău prin faptul că lipsesc prea mult din viața celor mici. Și așa trec minutele, zilele, lunile, în care copilul vede cum părintele luptă pentru el, dar nu și cu el.

Oamenii bolnavi luptă să supraviețuiască. Se agață cu ambele mâini de orice firicel de ață care le prelungește viața. Pentru ei și pentru cei dragi lor, singura lor luptă este pentru sănătate. Deși nu ne punem niciodată întrebări legate de sănătate atunci când o avem, este o binecuvântare să nu lupți pentru ea. Boala te face să lupți pentru fiecare minut de mai bine, pentru fiecare zi în care poți zâmbi, pentru fiecare an în care mai ești cu ai tăi. Pe bolnav îl motivează dorința de a fi mai bine decât ieri și de a mai aduce măcar un pic sănătatea.

Oamenii săraci, sau care pornesc de jos, se luptă pentru a reuși să își câștige pâinea. O parte dintre ei reușesc să câștige lupta cu sărăcia și ajung acolo unde își propun. Dar, omul sărac se luptă să supraviețuiască și nu să își mai cumpere o mașină. Sărăcia te face să lupți pentru ziua de mâine. Pentru că, atunci când te uiți în preajma ta, nimic nu îți dă de înțeles că te poți gândi la mai mult. Pentru ei, motivarea în luptă este dată de o bucată de hrană pe care să o pună în farfurie.

Oamenii singuri luptă pentru a avea prieteni. Pentru că singurătatea doare și te face să te întrebi de ce mai ești. Bunicii mei aveau o vorbă – ” singurătatea este boală grea”. Oamenii singuri se luptă să nu se mai trezească singuri dimineața. Oamenii singuri se luptă pentru a fi în prezența cuiva. Oamenii singuri se luptă pentru a nu cădea pradă deznădejdii. Pentru ei singura mângâiere este dată de alungarea singurătății.

Fiecare dintre noi este motivat de crezuri personale să lupte. De cele mai multe ori motivările sunt diferite. Poate și de asta suntem diferiți. Dar știți ce este frumos – pentru că oricât de diferite ar fi motivările noastre de luptă, reușim să trăim. E greu să îți menții motivarea și să lupți, dar atunci când te uiți înspre cel mic îți iei energia. La fel dacă te uiți la părinți simți că mai poți lupta. Iar dacă te gândești la pierderea sănătății lupți să ai grijă de tine. Suntem diferiți dar totuși așa de asemănători încât de multe ori se întâmplă să avem idealuri comune.

Dar o întrebare motivațională poate fi – eu pentru ce lupt? În funcție de răspunsul pe care îl găsim fiecare știm ce avem de făcut. Și la ce putem renunța.

” Lupta este o condiție a vieții: viața încetează când se termină lupta” – Vissarion Beinski