Ieri m-am intors cu familia dintr-o mini-vacanta in Humor. Au fost trei zile scurte, chiar foarte scurte, dar cu toate astea au fost zilele in care ne-am incarcat bateriile. Sunt locuri care inca nu au fost pe deplin cucerite de oamenii “civilizatiei”, sunt locuri in care te pierzi printre brazii uriasi. Oamenii traiesc dupa alte timpuri, nu sunt asa de grabiti ca noi oamenii oraselor. Pana si animalele sunt mai prietenoase cu oamenii – asta si pentru ca oamenii respecta natura cu tot ce inseamna ea.

Inainte sa plecam in concediu, cautam un loc aproape de casa, care sa nu o solicite foarte mult pe Iustina, dar sa fie si plin de liniste. Ne-am oprit asupra satului Manastirea Humor, un sat situat la 5 km de Gura Humorului. Aici ne-am stabilit sediul central, la Pensiunea Roxana, un loc plin de flori si brazi, un loc in care copii s-au simtit ca la ei acasa. Aerul de munte i-a facut sa fie mai veseli, iar seara au cazut obositi de atata joaca si alergat in natura.

Toata zona Humorului inca isi mai pastreaza aerul rustic si amintirea stramosilor nostri. Un loc plin de istorie si incarcatura spirituala. Oamenii te saluta chiar daca nu te cunosc, se ofera sa te ajute fara sa astepte ceva in schimb. Uneori am avut sentimentul ca nu ne aflam in Romania, oamenii te fac sa te simti prost prin amabilitatea lor. Oamenii de aici imi aduc aminte de satenii copilariei mele, atunci cand oamenii isi faceau timp pentru o vorba, chiar daca aveau multe treburi de rezolvat.

Spre surprinderea noastra nu am mai simtit nevoia sa deschidem televizorul, laptop-ul sau orice alt mijloc modern de comunicare. Ne-a fost de-ajuns aerul de munte si frumusetea peisajelor ce se deschideau in fata ochilor nostri. De cate ori ajungeam inapoi la pensiune, aveam senzatia ca acolo e casa noastra si ca acolo stam de o viata. Daca nu ar fi fost radacinile noastre in Iasi, mai nimic nu ne-ar fi atras inapoi. In Humor ai parte de un farmec aparte ce te cucereste definitiv.

Oare de ce oamenii oraselor nu pot sa imprumute cate ceva din calitatiile oamenilor simpli? E chiar asa de greu sa fii cu buna crestere si sa ii respecti pe cei de langa tine? Daca fiecare din noi am incerca sa imprumutam din calitatile oamenilor simpli de la munte, viata ar fi mult mai simpla si mult mai placuta.

In drumul spre intoarcere spre Iasi, mi-am dat seama ca tanjesc dupa o casa intr-o zona pitoreasca de munte, acolo unde oamenii si natura inca traiesc in armonie. O zona in care Dumnezeu inca mai trimite binecuvantarile sale peste creatiile sale.