Da, în sfârşit sunt tătic. Îi mulţumesc dragei mele soţiică a adus pe lume o minune de fetiţă.
Azi – noapte am început să fim părinţi(mai bine zis s-au născut părinţii Simona şi Ionuţ). La ora 3, Iustina i-a dat de înţeles dragei mele soţii, că vrea să vină printre noi. Sincer cred că s-a plictisit în burtică mamei – totuşi nu e uşor şi nici comod să stai timp de luni într-un spaţiu restrâns.
Plini de linişte ne-am uitat unul în ochii altuia şi am simţit ca astăzi, de Bunavestire vom deveni părinţi.
Timizi, am început să dăm deşteptarea: întâi am sunat la cumnăţeii noştri dragi şi sincer să fiu nici nu ştiu când Marian ne-a adus în faţa maternităţii. În sufletul meu se năştea sentimentul de părinte, de tată de fetiţă. Am intrat pe poarta maternităţii, am fost preluaţi direct – de o asistentă pe care cred că am trezit-o din somn.
După 15 minute de aşteptarea Simona a venit şi mi-a zis cu o linişte, pe care nici acum nu ştiu de unde a avut-o că rămâne internată.
Am plecat acasă numai cu gândul la soţia mea, care avea să treacă pragul de la doamnă, la mămică. Am ajuns acasă şi sincer vă spun, cât m-am dat eu de mare, nu aveam stare de loc – mă mişcam de colo colo.
Şi totuşi am zis că cea mai bună cale de a o ajuta pe Simona este să mă rog pentru ea şi pentru fetiţa noastră. După aceea am reuşit să mănânc ceva la repezeală şi să încep sesiunea de telefoane. Şi uite aşa dintr-o oră în alta a trecut şi de ora 10. Simona nu mai răspundea la telefon, eu nu mai ştiam nimic de ea şi lucrul ăsta mă agita foarte tare (nu ştiu dacă aţi avut vreodată senzaţia căsunteţi legaţi şi de mâini şi de picioare).
În cele din urmă a sunat telefonul izbăvitor şi vocea calmă şi emoţionată a Simonei a confirmat ceea ce aşteptam cu sufletul la gură:”Avem o fetiţă”.
Un val de bucurie mi-a cuprins toată fiinţa şi din acel moment am ştiut că totul a fost bine şi pentru mămică şi pentru fetiţă.
Mulţumesc Simona pentru fetiţa pe care tocmai mi-ai dăruit-o, pentru “boţul nostru de aurŢ. Mulţumesc “ghinzi” pentru faptul că ne-aţi fost alături în acest moment special din viaţa noastră. Mulţumesc naşilor pentru bucuria pe care am simţit că v-am produs-o. Mulţumesc mamă-soacră şi tată-socru pentru faptul că de departe aţi fost alături de noi cu un gând bun şi o încurajare. Mulţumesc mult mamă şi tată pentru că aţi fost alături de noi şi că ne-aţi ajutat cu ceva păpică pentru cea mică. Mulţumesc frate pentru modul în care ai ştiut să mă încurajezi. Mulţumesc tuturor celor care ne-au trimis un gând bun şi o îmbrăţişare.
În final vreau să urez tutror mămicilor care urmează să nască – să aveţi parte de o naştere aşa cum a avut-o Simona uşoară.
Sunt tătic – am o mândreţe de fată.
Sa-ti traiasca si sa te faca mandru cel putin asa cum voi v-ati facut parintii mandri ;).
Doamne ajuta! Numai vesti si numai postari din acestea, frumoase, sa gasesc aici si pe viitor!
Sa fiti sanatosi, fericiti si sa va pastrati credinta, ca si pana acum! Iustinica e o norocoasa cu astfel de parinti! Iar eu sunt mandra de fetita voastra, de nu se mai poate! M-am laudat la toata lumea:) Bravo, copii!
Aaa, si multumesc pentru urarea de nastere usoara:) Va pup!
Mii de felicitari!
Sa va traiasca si sa va aduca numai bucurii!!
In septembrie,cu ajutorul lui Dumnezeu,mi se va naste si mie copilasul.