Mi-a trebuit ceva timp pentru a digera imaginile de acum 2 săptămâni cu mamele somaleze ce își țineau copii scheletici și muribunzi în brațe. Asta se întâmplă și în ziua de azi – când unii dintre noi se plâng că nu au mașină.
Pentru noi este o tragedie că nu avem bani să plecăm peste hotare, când în Somalia se întâmplă cu adevărat o tragedie. Ce este mai trist pentru un părinte decât să își vadă propriul copil murind de foame.
Cât de drepți suntem noi cei care aruncăm mâncarea la gunoi din prea mult bine și nu ne gândim măcar la cei care sunt năpăstuiți și mor de foame.
Imaginile crunte din Somalia au făcut înconjurul lumii cu siguranță, dar oare câți dintre cei care au văzut aceste imagini vor ieși din hibernală nepăsare și vor face ceva.
Sunt oameni care mor de foame și nu că sunt leneși și așteapta mila statului, ci pentru că pîmântul tării lor refuză să mai dea roade.
Copii din Somalia nu au nici o vină că s-au născut acolo. Mamele lor nu au nici o vină că trebuie să își dea copii drept îngrășământ pământului.
Câți dintre noi s-au dus la hypermarket și s-a gândit că mai bine ia mai puțină mâncare pentru a ajunge la toată lumea.
Câți dintre voi ar vrea să facă ceva pentru oamenii din Somalia?
Foametea bate la ușă și chiar dacă e bine că nouă nu ni se întâmplă, să ne gândim că în viitorul apropiat lipsa hranei poate ajunge și în România.