Zilele trecute stateam si ma gandeam la cum, noi oamenii ne-am tinut amintirile de-a lungul timpului. Cred ca va mai amintiti de bunica, care isi tinea in lada de zestre scrisorile pe care le primea de la bunicul, in tineretea lor. Si cum i se mai umezeau ochii, atunci cand recitea paginile ingalbenite de trecerea timpului. Pe atunci oamenii isi stocau amintirile in sertare, sau in lazile de zestre. Era modul lor de a tine amintirile aproape de inima lor.

Ulterior lucrurile au mai evoluat un pic si fiecare dintre noi, cred ca isi mai aduce aminte de vestitul oracol din scoala generala. Recunosc, eu si acum mai imi clatesc ochii in paginile lui si imi aduc aminte de fata cu ochi verzi de care imi placea, de colegii care fiecare isi scriau amintirile in paginile lui. Oraculul a fost prima unitate de stocare a informatiilor din viata mea. Acolo se afla multe amintiri din scoala generala, acolo sunt o parte din prietenii mei din viitor.

Dar timpul a trecut si in facultate m-am razboit cu vestitele diskete, care atunci cand iti era lumea mai draga se formatau si trebuia sa o iei de la capat cu toate proiectele de pe ea. Personal am fost pus in situatia de a zambi frumos profesorului si a murmura niste propozitii pe care nici eu nu le-am inteles. Dar atunci daca nu aveai o disketa nu puteai sa transferi nici o informatie dintr-un loc in altul. La vremea aceea disketele erau cel mai in trend mod de a stoca informatiile.

Cum unitatile de stocare se uzeaza moral foarte repede, disketele nu au avut viata lunga. Pentru ca au aparut stickurile de 1,2,4,8,16 GB, unitati de stocare care iti permit sa transferi fisiere cu muzica, jocuri, informatii importante, fara sa ai surpriza ca nu le mai gasesti acolo. Personal ma descurc mult mai bine cu stick-urile decat cu orice alte unitati de stocare a informatiilor.

Stau si ma intrebam catre ce ne vom indrepta in viitor, atunci cand stick-urile se vor dovedi a fi prea demodate pentru informatiile pe care vom fi nevoiti sa le transferam dintr-o parte in alta. Cei care au o imaginatie bogata, vor spune ca se va ajunge la momentul in care, unitatile de stocare vor face parte din noi si din intregul nostru corp. Poate ca se va gasi o legatura directa cu creierul nostru, care are si asa foarte multe sertarase nefolosite. Sau poate ca unitatile de stocare vor fi incorporate in ramele de ochelari si apelate oricand vom avea nevoie de o informatie anume. Atsfel HDD extern va fi incorporat in intreaga noastra fiinta. Si atunci sa vedetei oferta HDD Extern.

Pana si un simplu magazin online pe care sa il ai tot timpul cu tine pare foarte plauzibil. Noi oamenii vom ajunge la un nivel tehnologic avansat, nivel ce ne va determina sa gasim tot timpul variante mai bune la prezent. Unitatile de stocare, stick-urile vor deveni asa de mici si totusi puternice, incat ne vom intreba ce informatii nu avem voie sa pastram. Nu vom mai avea nevoie sa tinem minte toate lucrurile din viata noastra. Le vom salva intr-un fisier le vom da save si doar atunci cand vom fi pusi in fata unei eventuale amintiri vom accesa fisierul din unitatile de stocare.

Lumea se indreapta catre un viitor mai aerisit, fara birocratie si fara acte. Vom accesa doar niste link-uri sau vom intra pe niste stick-uri si vom afla informatiile de care avem nevoie. Dar totusi amintirile noastre e bine sa le pastram vii in minte – doar ele ne tin ancorati in frumusetea vietii. Trebuie sa simtim ca traim.

Dar oare nu vom ajunge noi oamenii sa fim robotizati? Oare creierul nostru nu se va transforma intr-un HDD Extern, in asa fel incat sa exploatam fiecare coltisor al lui? Poate ca vom ajunge la un nivel la care unitatile de stocare vor fi inserate direct in circomvulutiunile creierului. Va fi suficienta o singura privire aruncata pe un document, ca poza va fi imediat stocata intr-unul din sertarele creierului nostru.

Nu m-ar mira daca s-ar ajunge acolo. Asta si mai ales ca vad ca cercetatorii au descoperit cum se pot produce organe artificiale in laborator. De ce sa nu se poata obtine si un creier extern, care sa fie atasat ca o unitate de stocare fiecarui corp, fiecarui individ, astfel incat valoarea noastra sa creasca. Sau poate ca ziua de maine ne va aduce o descatusare a confortului nostru zilnic, dat de laptop, de calculator si de orice alt sistem ce ne ajuta sa lincezim.

Viitorul nu il cunoaste nimeni, dar dupa cum au evoluat pana in momentul de fata lucrurile nu trebuie sa ne mire ca lumea este in plina ascensiune tehnologica. Nu stim ce ne rezerva ziua de maine in materie de unitati si servicii de stocare, dar putem face o predictie asupra modului in care vom tine minte informatiile de care avem atata nevoie in viata de zi cu zi.

As incerca si un pariu personal. Cred ca in viitorul nu foarte indepartat – si aici ma refer la un interval cuprins intre 5 si 10 ani, capacitatea unitatilor de stocare sa se duca in 120-150-180 sau chiar mai multi GB. Iar dimensiunea unitatilor de stocare nu va creste neaparat. Mai degraba zic ca se va micsora astfel incat sa putem sa le luam oriunde cu noi.

Atata timp cat telefoanele, tabletele se dezvolta intr-un ritm ametitor, trebuie sa fie imbunatatite si unitatile de stocare. Doar bagi stick-ul si ai acces la toate informatiile pe care ti le doresti. Fie ca trebuie sa iti multumesti sotia, sau mai rau soacra, unitatile de stocare ne vor ajuta in viitor sa oferim raspunsuri simple si directe.

Viata si viitorul ne va da dreptate sau ne va infirma supozitiile debitate in acest post.

Postare scrisa pentru Superblog 2012.