Nu credeam că vom ajunge vreodată să ne minunăm, în fiecare seară şi în fiecare dimineaţă de mişcările copilului nostru. Şi iată că mai avem câteva săptămâni şi ne vom ţine în braţe comoara.
E un sentiment minunat, acela de a fi părinţi, de a tresări la fiecare mişcare a pruncului, de a iubi şi aştepta cu sufletul la gură, fiecare mişcare a lui.
Îţi faci planuri de cum va arăta camera cu pătuţul în ea, cu cine va semăna, de ce va face când va fi mare. Te gândeşti să îi fie cât mai bine şi te rogi la Dumnezeu să îţi dea putere să îl creşti în credinţă şi să îi poţi oferi tot ce va avea nevoie.
Recunosc, până nu a venit îngeraşul nostru în burtica mamei, nici nu mă gândeam la ce sentiment minunat poţi trăi când îţi vine un copil.
Ai multe de tras pentru a creşte un copil, sunt conştient de asta, dar nu e minunat când după toate eforturile tale şi ale mamei/tătălui, pruncul te răsplăteşte cu ce are el mai de preţ – zâmbetul lui inocent.
Încercăm un sentiment nou – cel de a fi părinţi şi suntem fericiţi.
Ionut Durbaca blog personal din Iasi despre viata, intamplari din Iasi cu zambete, lacrimi, sentimente adunate
sunt foarte frumoase cuvintele pe care le asterni legate de aceste sentimente, as zice eu cele mai desavarsite din viata noastra. e minunat sa fii parinte, cu toate incercarile, rabdarea si greul peste care trebuie sa trecem. sa va ajute bunul Dumnezeu sa aveti “un bot” asa cum vi-l doriti, sa il cresteti cum e cel mai bine (si cel mai bine e intr-adevar in dragoste si frica de cele sfinte), dar mai ales sa va fie sanatos.