Am fost întrebat de foarte multe ori de ce am ales să scriu. La un moment dat am fost întrebat dacă sunt conștient că prin postările mele pot plictisi. De asemenea, am fost privit cu neîncredere atunci când am ales să scriu despre alții și inevitabil am fost întrebat ce urmăresc. De-a lungul timpului am ajuns la concluzia că prin postări poți face mult bine, dar poți face și mult rău. Dacă scrii despre ceva ce oamenii au de ascuns ești prost văzut. Mai ales dacă o faci pe nebunul și relatezi lucrurile așa după cum se întâmplă ele. Necoafate, clare, cu lux de amănunte. Scriind îți poți face mulți prieteni, dar și mai mulți dușmani. Pentru că nu poți să scrii doar laudativ despre întâmplările prin care treci. Ar fi ideal să treci doar prin experiențe zen. Trebuie să spun că pentru mine scrisul e o terapie.

La un moment dat, în copilăria mea, sau chiar adolescență, scriam poezii. Era modul meu de a refula din timiditate. Da, până la 18 ani am fost foarte timid, lipsit de încredere. Așa a fost să fie. Prin scris reușeam să îmi exprim sentimentele fără să îmi fie frică că eșuez. Poeziile pe care le scriam erau specifice vârstei. Nu erau mari creații literare, dar erau ale mele și fiecare poezie avea o parte din sufletul meu pusă în ea. Prin scris am învățat să îmi exprim sentimentele reale și nu cele pe care le aștepta lumea. Metoda aceasta m-a ajutat să ies ușor – ușor din timiditate. Și treptat am început să am curajul să îmi exprim sentimentele, trăirile, ofurile mele și verbal.

Mai târziu aveam să aflu că scrisul te ajută să îți menții mintea ageră, te învață să faci conexiuni rapide și mai ales te eliberează de stres. Scrisul te poate ajuta să temperezi tensiunile, să te eliberezi de emoțiile puternice pozitive sau negative. Eu zic că este o metodă cu mult mai bună în comparație cu descărcarea nervilor pe lucruri sau persoane. Da, dacă vreți scrisul este o terapie de calmare. Și prilej de rememorare a gândurilor pe care le-ați avut la un moment dat în viața voastră.

Probabil că o parte dintre colegii mei bloggeri știu la ce mă refer atunci când spun că scrisul este o terapie. Nu suntem atotcunoscători. Uneori nici noi nu suntem stăpâni pe sentimentele și trăirile noastre pe care le așternem pe hârtie. Se întâmplă ca uneori să scriem pe sufletul celor care ne citesc. Despre întâmplări prin care trecem și prin trăirile pe care le avem trecând prin acele momente. Este foarte posibil să vă regăsiți în paginile pe care le așternem pe hârtie. La fel de bine puteți să considerați postările drept puerile, sau ca o dorință de a ieși în evidență. Poate că așa și este dar, în general cei care scriu pe un blog, o fac pentru a își exprima sincer trăirile.

Scriind este posibil să descoperi anumite laturi ale tale ca om, pe care nu știa că le ai. Stăteau într-o stare latentă și așteptau să fie scoase la suprafață. Prin scris te poți cunoaște mai bine și aici mă refer mai mult la trăirile care ies la suprafață atunci când ești doar tu cu foaia de hârtie. De cele mai multe ori atunci când scrii nu te cenzurezi și asta pentru că de fiecare dată ești doar tu și gândurile tale.

Unii ar interpreta exprimarea adevăratelor sentimente prin scris ca o lașitate și ca o neputință de a exprima prin cuvinte adevărul din mintea ta. Dar, la fel de adevărat că sunt oameni cărora timiditatea le pune barieră exprimării libere. Scrisul îți oferă posibilitatea de a îți ușura sufletul dacă vreți. Și uite așa au apărut adevărate opere de artă. Pentru că, la un moment dat, autorii cunoscuți s-au așezat la masă – ei și foile de hârtie. Și-au pus pe hârtie sentimentele sau s-au transpus în rolul altor personaje. De la o timiditate în a da frâu liber sentimentelor au luat naștere capodopere literare.

Scrisul te detensionează, te face să privești lumea cu sufletul mai cald, lipsit de ofuscări. Și tocmai de aceea când ai sufletul trist, refugiază-te în scris. Retrage-te în camera ta, pune mâna pe creion și așterne gândurile. Simți că vine liniștea în timp ce scrii? Ești pe drumul cel bun – înseamnă că sufletul tău se liniștește și gândurile tale se pun în ordine. Pune foile într-un loc la care să ajungi ușor atunci când simți că gândurile tale sunt grele. Scrie, atât și nimic mai mult.

”Așa cum sunt  trebuie să fiu căutat în ceea ce scriu, căci ceea ce scriu este rezultatul exact și chibzuit a ceea ce gândesc și văd” – Antoine de Saint Exupery.