2017 este pe final și mulți caută să își facă bilanțuri și promisiuni. Bilanțuri mai fac și eu, dar promisiuni am încetat să mai îmi fac. Și asta pentru că am ajuns la o vârstă la care vreau să mă surprind. Poate că nu tot timpul reușesc, dar atunci când îmi iese sunt super mulțumit. Finalul de an mă găsește istovit, stors de putere și de energie. Oricât de optimist am fost anul acesta, se pare că îi trec finish-ul în coate, mai târâș așa. Se pare că a fost unul dintre acei ani mari consumatori de energie. Dar, fiind pe final pot spune că scap de un an greu tare.

Nu știu ce va fi în 2018, nu știu dacă va fi mai rău decât cel care stă să treacă. Dar, un lucru știu sigur – va fi un nou an din viața mea, în care voi avea șansa să fiu mai bun, sau mai rău. Va fi un an în care unii vor dispărea din viața mea, alții vor apare. Va fi un an în care unii mă vor dezamăgi, iar alții mă vor surprinde. Și de ce nu, va fi un an în care oamenii care merită să stea lângă mine, vor rămâne. Cu alte cuvinte 2018, la cum îl văd eu, va fi un an obișnuit. Vor fi și dezamăgiri, vor fi și bucurii.

Anul acesta am învățat din nou să nu mai am încredere oarbă în oameni și în zâmbetul lor fals. A fost anul în care am realizat că binele trebuie făcut fără să aștepți altceva în schimb. Pentru că oamenii în general nu sunt recunoscători. În 2017 am învățat că viața atârnă de un fir de ață și că cei dragi ție pot dispărea într-o clipită. Și locul lor în viața ta poate rămâne gol. Și nu conștientizezi lucrul acesta decât în momentul în care treci prin situații complicate. Tot în acest an am ajuns la concluzia că oamenii fac rău – unii fără să își dea seama, alții în mod conștient. Dar, cel mai important lucrul pe care l-am învățat anul acesta este că nu te costă foarte mult să faci bine.

Am căzut anul acesta de multe ori, dar de fiecare dată mi-am regăsit energia de a mă ridica, în zâmbetul celor dragi mie. Au fost momente în care mi-a venit să abandonez tot, dar am reușit să îmi regăsesc punctele de echilibru, atunci când vedeam că alții au nevoie de ajutorul meu. Anul acesta am avut momente în care nu mai știam în cine să am încredere, dar ușor-ușor ceața s-a risipit. Și am avut imaginea clară a oamenilor de încredere. Da, și anul acesta mi-am luat țepe de la oameni pe care i-am investit cu încredere. Cu toate acestea am mers mai departe. Pentru că știu un lucru – în viață nu rămâne nimeni dator.

La începutul lui 2017 am fost optimist. Ba mai mult, am spus că va fi un an dedicat familiei. În cea mai mare parte a anului am reușit să mă țin de asta. Dacă vreți este unul din puținele plusuri pe care le-a avut 2017. Și când vorbesc despre familie mă refer la familia extinsă. Și pot spune la final de 2017 că am făcut cea mai bună alegere. Pentru că, indiferent de locul în care ești, indiferent de poziția socială, familia va fi tot timpul alături de tine. Nici cei mai buni prieteni ai tăi nu îți vor sta alături așa cum o va face familia. Din puținul timpului meu am oferit familiei majoritatea din el.

Trăgând linie aș putea spune că sunt pe plus la finalul lui 2017. Chiar dacă a fost un an foarte greu, per total sunt mulțumit de tot ceea ce a însemnat anul acesta. Pentru că din fiecare experiență de anul acesta am ieșit cu lecția învățată. Dacă vreți a fost poate un an în care a trebuit să învăț diverse lecții care de care mai complexe. Dar, dincolo de toate astea sunt norocos că am mereu aproape de mine persoanele care contează cel mai mult.

Se anunță un 2018 cel puțin interesant și așa am o senzație că nu voi sta mai deloc degeaba. Fie că vorbesc despre partea profesională, fie că vorbesc despre partea personală. Am așa un sentiment că în 2018 lucrurile se vor întâmpla într-un ritm alert, încât deja mă antrenez. Mai simt că 2018 va fi un an al notelor de plată pe care le am de încasat de la unul, de la altul. Ceva îmi spune că va fi un an în care alții vor avea lecții de învățat. Și nu voi fi eu cel care le va preda. Dar, va fi un an în care zicala ”fie roata doar pătrată, tot se-ntoarcea ea odată” se va aplica destul de des.

Iar eu, în 2018 mi-am propus să stau mai în spate și să privesc. Atât și nimic mai mult. Iar la final voi spune la ce concluzii am ajuns. Pur și simplu mi-am propus că 2018 să fie un an bun. Și așa va fi.