Astăzi, mergând spre piaţa am avut ocazia să observ starea românului. O stare care nu mai are nimic din ceea ce se numeşte bucurie.
Românul nu mai are puterea să mai zâmbească. Nu ştiu dacă aţi făcut experienţa de a vă uita pe stradă la oameni, să observaţi trăsăturile fiecărui om care trece pe lângă voi. Eu unul am făcut asta astăzi şi sincer vă spun m-am cutremurat.
Fiecare om care trece pe lângă tine are în spate probleme, necazuri, care uşor-uşor îl acoperă. Nici vremea de afară parcă nu îi mai face să zâmbească. Fiecare e în lumea lui, are gândurile lui şi priveşte într-un punct fix.
Oare, pentru asta s-a vărsat sânge nevinovat în timpul Revoluţiei, oare de asta au murit tineri? Cu fiecare zi ce trece ai senzaţia că nu mai ai voie nici să respiri. E crunt ce se întâmplă astăzi: tineri care drămuiesc fiecare leut pentru a supravieţui, bătrâni care se scotocesc prin buzunare pentru o pâine şi 2 portocale, oameni trişti ce învaţă să spună nu copiilor care îşi doresc o jucărie. Şi totuşi guvernanţii spun că suntem pe creştere economică.
O creştere economică poate că există, dar doar în buzunarele lor şi ale familiilor lor. Poate guvernanţii au nevoie de ajutor, ca să vadă realitatea de pe stradă, să le pună cineva ochelarii pe nas. Pentru că altfel am senzaţia că ei trăiesc într-o Românie a lor şi noi într-o Românie a noastră.
Şi dacă suntem pe o creştere economică poate îmi răspunde şi mie cineva la câteva întrebări:
1. De ce sunt tineri care nici nu se pot gândi să îşi cumpere o casă?
2. De ce numărul locurilor de muncă nu acoperă cererea de locuri de muncă?
3. De ce numărul şomerilor e în continuă creştere?
4. De ce firmele se închid una după alta?
5. De ce salariul oferit de firmele care încă mai fac angajări e cel de 5oo ron, pentru că nu pot să mai plătească taxe şi impozite pentru un salar mai mare?
6. De ce sunt din ce în ce mai multe familii care trăiesc la limita supravieţuirii?
7. De ce oamenii se calcă efectiv în picioare la deschiderea unui magazin care dă reduceri – MS.Bricolage?
8. De ce sindicatele ies, unul după altul în stadă să îşi ceară drepturile?
9. De ce firmele aplică tactica plăţii salariului la două luni?
10. De ce oamenii nu mai au pueterea să zâmbească?
Dar probabil că domnul Boc ar veni şi ar spune că această creştere economică este recunoscută de organismele internaţionale, că a dat în folosinţă un număr de x apartamente şi că guvernarea Boc are numai realizări.
Aş dori tuturor guvernanţilor să coboare din fotoliile lor caldeîn stradă, să vadă cum este să trăieşti cu un salar de 1000 ron pe lună, cum trebuie să împarţi un şomaj în zece, cum trebuie să alergi în găsirea unui loc de muncă, cum trebuie să îţi înveţi copii cu mai puţine jucării.
Poate că realitatea noastră, a românilor de rând e alta şi poate totuşi economia duduie.
Revenind, încercaţi şi voi experimentul ăsta – uitaţi-vă la oamenii care trec pe lângă voi şi vedeţi câţi mai au puterea să scoată capul dincolo de grijile existenţiale. Câţi dintre oamenii care trec pe lângă voi mai schiţează un zâmbet.
Şi când te gândeşti că înaninte oamenii, oricât de multă treabă ar fi avut, aveau tot timpul un răgaz să se oprească şi să te întrebe de sănătate.
Asta a devenit România – un popor amărât care trăieşte de azi pe mâine. Şi nici măcar nu i se dă şansa de a evolua.