Auzisem de dimineaţa despre un imens scandal, izbucnit în tenisul feminin. Scandal ce le avea în prim-plan pe Irina Begu şi pe Caroline Garcia. Două jucătoare de tenis ce ar trebui să ştie ce înseamnă fair-play-ul şi respectul faţă de adversar. Cel puţin la asta te aştepţi din partea unor sportive care practică un joc destinat înaltei societăţi. Pentru că da, tenisul, în istorie este cunoscut ca sportul burgheziei. Și atunci trebuie să ne întrebăm cum sunt văzuti romanii perceptii straine.
Ieşirea suburbană a jucătoarei franceze, la adresa jucătoarei noastre denotă însă că, din păcate tenisul s-a transformat într-un sport la care are acces toată lumea. Pentru că, Caroline Garcia nu a jignit-o doar pe Irina Begu, a jignit tot poportul român. Din păcate, se pare că, aceasta este percepţia francezilor despre noi, românii. Suntem desconsideraţi, suntem luaţi în balon de câte ori se poate, iar jignirile care ni se adresează trec, de cele mai multe ori, limita bunului simţ.
De aici pot pleca mai multe discuţii, legate de percepţia europenilor, în general despre noi, românii. Francezii nu sunt singurii europeni care ne-au jignit; de-a lungul timpului am fost jigniţi şi de italieni (aceştia uitând când la un moment dat, pentru strămoşii lor, România era o ţară a făgăduinţei, aceştia refugiindu-se în ţara pe care acum o blamează), am fost consideraţi (şi probabil că încă mai suntem) printre ultimele popoare civilizate ale Europei (un fel de lumea a treia a Europei, alături de bulgari).
Nu pot să înţeleg de unde este percepţia asta negativă. Atâta timp cât, în toate ţările europene sunt români plecaţi la muncă, români care ocupă funcţii destul de importante şi care au un nivel de inteligenţă ridicat. Nu pot înţelege şi pace. Şi să nu îmi spună nimeni că sunt mult mai mulţi români plecaţi cu cerşitul, decât cei care au performanţe profesionale acolo.
Şi totuşi românii nu sunt “ţigani”. Trebuie să o spunem franc, fără ocolişuri. E ca şi cum am spune că în Paris, majoritatea ar fi negri, iar în Londra, majoritatea ar fi arabi. Şi lucrul acesta se observă atunci când turiştii europeni calcă pentru prima dată pe pământ românesc. Rămân surprinşi de faptul că în România sunt oameni absolut normali. Ba mai mult, majoritatea sunt vobitori de limbă franceză, engleză, germană, etc.
Iar despre românii mari care au influenţat inclusiv viaţa popoarelor europene ce să mai vorbim….. Poate că, Caroline Garcia ar trebui să se uite un pic în manualele de istorie şi să vadă că un român a avut o contribuţie serioasă la ridicarea Turnului Eiffel. Peste ani, tot o româncă a scos-o din cursa pentru câştigarea unui trofeu în tenis.
Dar ceea ce a demonstrat Caroline Garcia este că nu are calitatea de om. Iar comportamentul ei, aduce mult mai aproape de comportamentul unora dintre “ţigani”. Pentru că trebuie să recunosc am cunoscut şi “ţigani” , “rromi” cu un caracter peste cel al distinsei domnişoare tenismene.
Evident că nu am cum să fiu de acord cu gestul jucătoarei franceze, dar asta cu jignirea întregului popor e ca aia cu “am pierdut meciul” sau “am câștigat noi” – mă refer la exprimarea la persoana întâi și implicarea care duce uneori la preluarea unor merite. Da, e mișto să simți sportul ca și cum ai face parte din el, dar de cele mai multe ori nu-i chiar așa. A fost un meci de tenis, în care una (Garcia) era favorită în fața celeilalte și care, foarte probabil, se aștepta să o bată în 2 seturi scurte. N-a fost așa și fata s-a enervat, a zis ceva ce n-ar fi trebuit să zică ori, cel puțin, nu cu voce tare. Sunt convins că n-a făcut-o 100% intenționat.
Repet, n-am de gând s-o apăr, dar cunosc sentimentul ăsta de ciudă când știi că poți și nu-ți iese și cauți scuze dintre cele mai penibile, că iei bătaie de la una care nu joacă nimic, care e urâtă, care trăiește într-o țară slab dezvoltată și pe care, în momentul respectiv, o consideri chiar o țigancă nenorocită. Corect, trebuia să arate respect și să n-o spună, dar să ai pretenții ca tipa să aibă cunoștințe minime de istorie ori o părere bună despre o țară în care nici n-a fost vreodată și despre care a auzit doar în publicațiile franceze, e lipsit de sens. Nu-i politician, artist, manager de corporație, e doar o sportivă care, să sperăm, va suporta consecințele acestei greșeli. Restul e fantezie.
Dragos, in momentul in care reprezintă o tara si primesti jigniri la adresa originii tale, jignirea se transfera si către tara, oamenii de origine romana.
Sunt nenumărate cazurile, in care, francezii ne-au facut in toate felurile, de la cersetori, la tigani. Îmi este greu sa cred ca a fost o reactie venita pe fondul unei ofuscari. E păcat ca, la 22 de ani, Garcia nu stie sa isi recunoască înfrângerea. Reactia ei, vine din faptul ca se credea superioara Irinei. Dar nimic nu califica gestul ei. Nu ai voie ca sportiv sa te iei de adversar aducând acuze ce nu tin de jocul in sine.
Cat despre faptul ca nu poti cere unui sportiv sa stie istoria tarii lui, iar mă simt nevoit sa te contrazic. Ca sportiv trebuie sa stii o istorie minima a propriei tari. Nu am vorbit de Revolutia Franceza, nici de Revolutia Industriala. Dar ca francez care te mandresti cu Turnul Eiffel, mi se pare la mintea cucosului sa citesti un pic din materialele de promovare ale acestei atractii turistice.
Si regulile sportive mai spun ca trebuie sa existe fair-play, indiferent daca pierzi sau castigi.
Oare daca Gica Hagi sau Nadia Comăneci erU facuti tigani, nu era jignit tot poporul roman? Si ei au fost sportivi ce au reprezentat Romania.
Eu unul, ca român și iubitor de România, nu mă simt jignit. E important și cum percepi insultele sau înjurăturile, degajat (știind că oricum nu au un fond real) sau implicat (făcând tot felul de conexiuni care n-au întotdeauna relevanță).
Și eu înjur sau mă gândesc că sunt un fraier că pierd în fața adversarului (în mintea mea mai slab) când joc fotbal sau tenis, dar asta nu înseamnă că după meci fac același lucru. Adrenalina jocului te poate împinge la acțiuni care ar putea să nu facă cinste jucătorului, dar asta nu înseamnă că el ca om nu e de calitate. E doar un moment din ceea ce reprezintă el.
Asta era ideea, să nu exagerăm și să generalizăm. Mai multe bune și mai puține rele.
Eu recunosc, am un pic sangele mai fierbinte :). Poate tocmai de aceea am fost asa de acid in exprimare.
Imi place sa fac sport, sa particip la diverse competitii, dar, niciodata nu mi-am injurat adversarii. Oricata adrenalina mi-ar fi creat jocul respectiv. Ba mai mult, cand sunt injurat, mi se pune negru in fata ochilor :).
Fiecare cu trairile lui in timpul confruntarilor :).
Dar cum spui si tu mai multe bune si mai putine rele :).