Nu voi incerca sa conving pe nimeni de nimic. Voi incerca sa imi pun sentimentele pe hartie si atata tot.
Stateam si ma gandeam la un moment dat ce inseamna credinta pentru fiecare dintre noi oamenii – suflete placute lui Dumnezeu. Nu stiu ce raspunsuri vi se nasc in minte. Stiu doar ca pe mine unul credinta m-a ajutat enorm de mult in viata. In momentele foarte dificile din viata mea, cand nu mai vedeam nici un fir de ata de care sa ma agat, Dumnezeu imi intindea mana si ma ridica de jos. De fiecare data milostivul Dumnezeu mi-a ascultat nevrednica mea rugaciune si mai devreme sau mai tarziu imi dadea o mana de ajutor. Dar de ceva vreme, s-a rupt ceva in mine si simt ca ma indepartez din ce in ce mai tare de El. Credinta mi s-a zdruncinat din temelii si nu ma mai pot numi un crestin adevarat.
Nu pot sa nu ma gandesc la momentele cand il simteam pe Dumnezeu aproape de mine – cata liniste era in mine si in jurul meu, cata bucurie simteam. Si totusi toate acestea s-au dus si puterea credintei mai palpaie cat sa nu se stinga.
Mai imi pastrez inca speranta ca voi reveni la credinta de dinainte, pentru Iustina noastra, pentru a nu plati ea pentru pacatele noastre.
Ma pierd in neantul vremii si in valtoarea multimii de atei si simt ca Dumnezeu asteapta sa imi intinda din nou mana.
Pentru voi ce inseamna puterea credintei?
Departandu-ne de milele Tale, Parinte ceresc, cu faptele cele rele ne-am departat de adevarul Tau si ne-am robit de inselaciunea acestei lumi desarte. Drept aceea, viforul cumplitei mahniri ne ineaca si noianul deznadajduirii ne potopeste; dar Tu, iubitorule de oameni Doamne, primeste-ne pe noi cei rataciti si scapa-ne de toate acestea pe noi cei ce strigam Tie: Aliluia!
(fragment din Acatistul Atotputernicului Dumnezeu – la navalirea ispitelor)