Astazi este randul pentru o poveste. Din pacate, sau din fericire pentru voi, nu am sa incep prin “A fost odata……” si nici nu am sa termin prin “Si-au trait fericiti pana la adanci batraneti.”. Pentru ca nu asta este sensul povestirii mele – nu am calitatile specifice unui narator – sunt un biet om care isi incearca talentul pe un site caruia i se spune blog. Din intamplare imi apartine si zi de zi imi pun ideile el, in speranta ca sunt in asentimentul celor care ma privesc.
Si cum as fi putut sa incep o astfel de aventura – cea a scrisului pe blog, daca nu aveam un “prieten” care sa ma insoteasca in periplurile mele, in lumea cuvintelor. Daca va ganditi ca suntem doi oameni care scriu, veti fi dezamagiti. Prietenul meu de nadejde e un laptop Hp care m-a insotit si cu siguranta ca nu ma va lasa in viitorul apropiat. Dar va eram dator cu o poveste despre acest prieten al meu. Va voi spune in cateva randuri cum am ajuns sa ne cunoastem.
Intr-una din zilele in care totul imi iesea prost si parca tot ce faceam se naruia a doua zi, am luat decizia sa imi cumpar un laptop. Nu pentru ca m-ar fi dat banii afara din casa, dar simteam nevoia unui prieten apropiat, caruia sa ii spun secretele mele. Cand am ales sa mi-l fac prieten, laptop-ul de vis, trebuia sa aiba o memorie excelenta – nu de alta dar trebuie sa tina minte toate prostiile care i le scriu si sa le si proceseze cu viteza mare. Sunt pretentios nu?
Ei, dar credeti ca memoria e singurul lucru la care m-am uitat. Ehe, imi place ca intotdeauna sa am o perspectiva clara a articolelor si a paginilor pe care le vizitez. De aceea am cautat sa obtin un prieten care sa imi arate lucrurile cat mai clar si mai apropiate de realitate. Nu ascund faptul ca am fost interesat si de cat este de capabil sa inregistreze, fara sa se planga si sa dea chix. Astfel am cautat ca prietenul meu sa aiba un hard cat mai mare, astfel incat sa fie cu adevarat un ajutor la nevoie.
Nu e asa ca tuturor ne place sa avem langa noi un prieten/prietena cat mai frumoasa si mai atragatoare. Ei dragii mei, recunosc si eu m-am uitat la aspect, iar design-ul lui m-a fascinat – m-am bucurat ca am avut si ocazia ca mainile mele se odihneau cand tastau. Ce pot sa spun, este cu adevarat prietenul care nu te lasa la greu. Ma insoteste peste tot, muncim cot la cot, ne jucam cat putem de mult, iar acasa ne uitam la filme impreuna.
Pentru a-l gasi am colindat toata ziua pe internet. Am pasit din site in site in speranta ca il voi gasi. Am deschis poarta fiecarui magazin online, dar pana nu am pasit in magazinul Azerty nu am avut sansa sa il cunosc in toata splendoarea lui. Si asta pentru ca doar acolo am cunoscut adevarata prietenie.
Postare scrisa pentru Superblog 2012