Ne place mereu să fim veseli, să avem zâmbetul pe buze, să fim fericiți și să nu ne lăsăm doborâți de povara grijilor. Este o atitudine ideală, pe care ar fi bine să o avem tot timpul. Fără să cădem în butoiul cu melancolie, fără să ne întristăm atunci când lucrurile nu ies așa după cum vrem noi. Să nu acumulăm nemulțumiri în suflet și viața să ne fie numai lapte și miere. Dar, ce te faci când poți și tu să fii depresiv? Cum îți revii și cum reușești să te ții pe linia de plutire? Pare o întrebare ciudată nu?
Oricât de ciudat ar părea, anual sunt diagnosticați cu depresie circa 1 milion de români. Iar la nivel mondial sunt 300 de milioane de oameni diagnosticați. Linia între omul normal și cel un pic melancolic este foarte fină. Eu am o vorbă un pic mai dură: ” acum ești normal, într-un minut te poți crede Ștefan cel Mare”. Sunt explicații multe pentru apariția depresiei. Dar pentru cei care au experimentat o astfel de stare nici nu mai contează explicațiile de genul ăsta. Din punctul meu de vedere este o boală perversă, care vine fără să te anunțe. Gândiți-vă un pic dacă nu ați experimentat astfel de stări de tristețe inexplicabilă. Momente în care parcă totul a intrat într-o fundătură. Și parcă nimic și nimeni nu te mai poate ajuta.
Unii experimentează stări depresive din care se ridică greu. Alții experimentează stări asemănătoare depresiei și își revin repede. Doar că în acele momente cele ce experimentează astfel de stări are nevoie de suportul moral al celorlalți. Să nu râdeți de oamenii pe care îi vedeți căzuți și triști. Nici măcar să nu îi priviți ca pe niște nebuni. Pentru că nu sunt – sunt doar oameni care la un moment dat al vieții, au cedat. Fie a fost presiunea prea mare pe ei, fie au suferit o pierdere mare peste care nu au putut trece, fie alți oameni i-au adus în situația asta.
Depresia nu este un moft din partea celui care o experimentează. Trebuie tratată cu maximă atenție. Poate părea ca un moft din partea celui care nu are chef de nimic. Dar, acel om efectiv nu mai are energia să lupte. Și trebuie ajutat să își recapete licărul de speranță. Trebuie ajutat să se ridice, să se scuture de praf și de tristețe și să meargă mai departe. Nu contează de ce a căzut în acea stare. Contează ce se întâmplă cu el de acum încolo. Cei de lângă el îl pot ajuta să își revină din acest coșmar. Pentru că depresia poate deveni un coșmar pentru cel ce o experimentează.
Gândiți-vă un pic dacă ați putea să trăiți fără multe nopți nedormite. Sau dacă v-ar pieri brusc pofta de mâncare și cheful de viață. Care ar fi starea voastră interioară? Ați mai fi în stare să zâmbiți și să vă faceți că nu este nimic în neregulă cu voi? Probabil că nu. Oamenii care cad în depresie experimentează tot felul de stări ciudate, care nu îi lasă să se liniștească. Și singura lor armă este plânsul. Doar așa simt că se descarcă și că pot face față situației. Pe lângă tratamentul depresiei, le trebuie multă dragoste din partea familiei și a celor apropiați.
Oamenii care au depresie nu sunt leproși. Nu mai puneți etichete pentru că nu știți care este adevărata dramă din spatele omului pe care îl aveți în față. Uneori e greu să poți să fii empatic și să îți oferi ajutorul unui astfel de om căzut jos. Dar, ce te face să crezi că la un moment dat al vieții nu vei avea și tu nevoie de ajutor? Chiar ești din stană de piatră? Dacă tu ai fi căzut în butoiul cu melancolie, ți-ar plăcea ca ceilalți să te lase pradă bolii? Sau ai avea nevoie de orice mic ajutor?
Depresia nu alege și la un moment dat de poți trezi cu necazul intrat în viața ta. Fără să te anunțe, fără să îți bată la ușă mai întâi. Intră în viața ta și trebuie să îi faci față. Nu te întreabă dacă ești pregătit. Vine pur și simplu. Și trebuie doar să lupți să lași în urma starea. Uneori e greu, poate mai greu decât atunci când ai muncit pentru a-ți face un viitor. Uneori e cea mai aiurea stare pe care o poți avea și totuși trebuie să scoți capul din groapă. Pentru că acolo este multă tristețe și multă durere. Amplificată uneori și de cei care nu înțeleg starea ta și care te cataloghează în fel și chip. Dar, trebuie să reușești pentru tine, cel care a primit vizita depresiei.
Dacă veți întâlni astfel de oameni nu râdeți de ei, oferiți-le ajutorul și înțelegerea voastră. Este cel mai bun ajutor pe care îl puteți oferi. Și unora dintre ei e posibil să reușiți să le salvați viața.
