Ieri am primit un mail de la firma de asigurari la care am pilonul II de pensii. Un mail care recunosc că m-a făcut să fiu suspicios. Și nu pentru că, firma nu ar mai fi capabilă să îmi administreze banii depuși, ci mai degrabă, pentru că, statul încearcă să intervină în acest sistem privat de pensii. După 9 ani de zile de contribuții, strângi o sumă de bani și te trezești că statul se gândește să naționalizeze acest sistem. De ce oare? Probabil pentru că nu mai au resurse financiare prin care să susțină sistemul de pensii în particular și cel de protecție socială în general. Iar pensiile private reprezintă venituri ce pot fi luate în calcul.

De ceva timp se simte în economia românească o contracție financiară. Plățile se fac mai greu, termenele de plată se respectă cu greutate. Și asta pentru că există o probabilitate destul de ridicată ca România să întâmpine dificultăți în ceea ce privește cash-ul disponibil. Economia reală nu este cea discutată la televizor și în dezbateri publice – economia reală se vede în toate relațiile economice pe care firmele le au între ele. Și atunci când nu ai un cadru legislativ care să te protejeze, ai toate șansele să dai faliment, angajații tăi să devină șomeri – și astfel pun presiune pe sistemul de protecție socială. Dacă mai adăugăm și îmbătrînirea accelerată a populației României și mărirea numărului de pensionari, putem să întrezărim un pic viitorul.

Dar haideți să spun câteva lucruri despre pensiile private Pilon II. Nu știu dacă știați, dar:

1. Sistemul actual de pensii este rezultatul unei reforme începute în 2007, ca răspuns la presiunile demografice și economice tot mai mari asupra sistemului public de pensii;
2. Pensiile private obligatorii sau Pilonul II au fost gândite în acest nou sistem ca o formă de economisire individuală, pe termen lung, cu obiectivul de a suplimenta veniturile la pensie;
3. În prezent, 5,1% din salariul brut, parte din contribuția către asigurările sociale plătite de angajator, se direcționează automat către fondul de pensii la care ați aderat. Acest procent a fost inițial de 2% și ar fi trebuit să crească cu 0,5% pe an, ajungând la 6,1% în 2016. Însă guvernele au amânat în mod repetat creșterea acestei contribuții din cauza presiunilor asupra bugetului public.
4. Contribuțiile încasate în contul fiecăruia de pensii private obligatorii sunt invsetite de compania asiguratoare, astfel încât economiile pentru pensia fiecăruia dintre noi, să obțină randamente pozitive. Cu alte cuvinte, să reușim să avem venituri mai mari la finalul contribuțiilor noastre.
5. Banii acumulați în pensia privată obligatorie, de-a lungul timpului și cei din investițiile făcute de compania asiguratoare, aparțin exclusiv titularului pensiei private. Suma integrală, cea care se va aduna până la vârsta legală de pensionare, va fi virată în contul tău personal. Sau va reveni moștenitorilor fiecăruia dintre noi.

Din păcate în ultimele săptămâni au exista discuții în spațiul public, prin care există posibilitatea de a se lua o decizie de naționalizare a fondurilor de pensii private. Ceea ce mi se pare cea mai mare inepție și totodată un semnal de alarmă în ceea ce privește puterea economică a României. Din păcate asta se întâmplă atunci când, de-a lungul anilor, s-au perindat conducători care nu au știut cum să vină cu măsuri de accelerare a economiei. Și aici nu este vorba despre politică, ci despre măsuri economice ce trebuiau luate, astfel încât pe termen mediu și lung să nu existe pericolul intrării în colaps.

Tot din păcate, drepturile noastre de participanți la Pilonul II de pensii private, pot fi influențate de deciziile politice, precum:

• înghețarea valorii procentului din venitul brut aferent contribuției la fondul de pensii
• blocarea parțială sau integrală a virării acestor contibuții
• naționalizarea sumelor acumulate până acum în conturile viitorilor pensionari

Cu alte cuvinte, riscăm ca drepturile noastre să nu mai fie respectate, pentru că politicienii și oamenii din conducerea țării nu știu cum funcționează economia reală. Deh, trebuie să susțină cineva pensiile nesimțite ale demnitarilor români, trebuie să acopere cineva găurile rezultate din tunurile financiare date în România și nu în cele din urmă, trebuie să plătească cineva pentru incompetența instituțiilor financiare ale statului de atragere a fondurilor europene. Din câte se pare vom ajunge în punctul în care vom strânge banii la saltea, tocmai pentru a nu pierde banii pe care fiecare dintre noi îi economisește cu chiu cu vai.