Când auzim că se vorbește despre Iași, de cele mai multe ori, auzim cuvinte ce fac referire la istorie. Sau la oraș cultural. Foarte mulți dintre oamenii din afara orașului, atunci când vin în Iași, rămân îndrăgostiți de oraș. Sunt ieșean get-beget, născut și crescut pe pietrele Iașului. Orașul Iași are și părți negative ca orice alt oraș din țară sau străinătate. Dar, atunci când tragi linie îți dai seama că lucrurile pozitive, care te încarcă, sunt cu mult mai multe decât cele negative. Fiecare piatră am putea spune că respiră istorie și fiecare loc din Iași ar avea multe de povestit. Fără să te plictisească. Orașul Iași este vechi și de foarte multe ori a stârnit controverse atunci când s-a căutat originea lui inițială.
Orașul Iași a fost câmp de război, a fost prădat de ruși, multe din familiile din Iași au fost rupte în două, atunci când rușii au trasat harta de-a stânga și de-a dreapta Prutului. Bunicul meu a fost despărțit de 3 frați care se aflau pe malul celălalt al Prutului. Dar, cu toate că de foarte multe ori, Iașul a trecut prin perioade grele, a avut puterea să renască și să o ia de la capăt.
În foarte multe scrieri Iașul este menționat ca oraș al intelectualilor. Doar dacă ne gândim la Eminescu, Creangă, Sadoveanu, etc. ne dăm seama că Iașul a avut o frumusețe aparte. Până și faptul că a devenit capitală a Țării Românești arată că la un moment dat, Iașul a fost o variantă viabilă pentru conducătorii țării. Poate că nu tot timpul Iașul a avut ce să ofere locuitorilor săi, din punct de vedere financiar. Dar, a avut rezistență în fața istoriei, iar pământurile inundate de sângele străbunilor stau mărturie.
Am găsit lucruri interesante despre istoria numelui orașului Iași. Și m-am gândit să vi le împărtășesc și vouă. Nu de alta, dar poate la un moment dat le veți citi :). Teoriile despre numele orașului Iași sunt nenumărate – istoricii neputând să se pună de acord asupra originii lui. Unii istorici afirmă că originea numelui Iași este de sorginte sarmată, de la tribul Iazigii menționat de poetul Ovidiu. O altă teorie atestă că numele Iași poate fi atribuit tribului alanic, un alt trib sarmat. În limbile sanskrită și hindi, ”yash” înseamnă ”faimă”.
Numele orașului Iași a apărut și pe o bornă kilometrică din apropiere de Osijek, Croația, în secolul XVIII. Acea bornă kilometrică atesta existența unui oraș ”Jassiorum Municipium”. Nu știu câți dintre voi știți, dar orașul Iași are și o denumire maghiară ”Jaszvasar” care înseamnă ”Piața Iassilor”. În Ungaria, iașii au lăsat denumirea de Jasz unui comitat și mai multor localități din zonă.
Numele de Iaşi, vine dintr-o numire dată alanilor (populaţie iraniană) de ruşi. O altă teorie leagă toponimul Iaşi de un nume de persoană, de un anume Ias (derivat de la Ioan sau Iacob), întemeietorul sau stăpânul aşezării, într-o perioadă greu de determinat.
Istoricul Constantin Ciuhodaru avansa o altă teorie: numele de Iaşi ar deriva din numele dat în Evul Mediu unei categorii de luptători cu arcul. Indiferent că este nume etnic sau cu origine ce derivă din numele de persoane, toponime cu această denumire sunt prezente în tot spaţiul românesc, precum în Argeş, Gorj sau Braşov.
Din punct de vedere al datei când Iașul a fost menționat pentru prima dată în istorie sunt mai multe variante. Dacă e să ne luăm după inscripția din Biserica Armeană ”Sf. Maria”, Iașul a apărut prima dată ca datare istorică în 1395. Dar, cea mai veridică atestare istorică, arată ca sigură apariția orașului Iași în 1408. În acel an, orașul Iași apare ca loc de taxare pentru negustorii polonezi cărora Alexandru cel Bun le dăduse un privilegiu comercial. Probabil că în acel an, Iașul era cel puțin un târg, loc de schimb al produselor venite pe drumurile țării, altfel domnia acelei vremi nu stabilea un punct vamal aici. În 1434 orașul Iași apare numit ca ”târgul Iașilor”.
Închei printr-o părere despre Iași al lui Gala Galaction din ”Iașii precum erau”: ”Călător și trecător, cum eram întotdeauna, Iașii sunt pentru mine un popas tihnit. Veselia lui îmi apare în fel cu totul intelectual, sub icoana amicilor mei literați, adunați în discuțiuni și lectură. O zi petrecută în Iași era pentru mine o sărbătoare discretă și ales nuanțată. Mă simțeam în Iași mai aproape de locul ideal unde fiecare ar vrea să-ți petreacă viața ca nicăieri aiurea. Era, în acest oraș domnesc, cuprins de melancolia amintirilor prea mari, mai multă inteligență și mai mult cult pentru cele intelectuale, decât în oricare centru românesc.”.
Sursă informații: adevarul.ro; financiarul.ro; wikipedia
