Cati dintre voi, va mai aduceti aminte de ultima carte citita? Sau de ultimul ziar printat pe care ati avut ocazia sa il tineti in mana? Unii dintre voi, vor spune ca in copilarie citeau cat puteau de mult, altii poate ca ma vor considera inapoiat. Poate ca aveti dreptate si unii si altii. De un lucru sunt sigur si s-au facut studii nenumarate cu privire la creativitatea si scenariile pe care copii le fac in minte, atunci cand citesc o carte, sau un ziar.

Se spune ca cititul este una din calitatile care ne fac sa evoluam. Dar oare ce poate fi mai placut decat sa stai pe burta cu cartea in fata si sa citesti despre eroii tai preferati. Intr-o vreme, atunci cand inca mai eram prin scolile generale tin minte cu bucurie, faptul ca, in fiecare saptamana trebuia sa citim o carte si sa facem fise de lectura. Eu unul asa am reusit sa ma organizez si sa imi creez o minte creata.

Mai apoi am avut ocazia sa lucrez intr-un domeniu fascinant – in domeniul print-ului, in cadrul Adevarul Holding. Era un mastodont ce ingloba nu mai putin de 8 publicatii – nu conteaza numele lor, ci mai degraba ce puteai sa faci cu produsele respective. Pe langa faptul ca ai o placere deosebita sa tii in mana produsul muncit de tine si de echipa din care faci parte, cu mult mai important este faptul ca citeai din placere, fara sa te gandesti ca ochii iti vor obosi de la cititul online.

Am muncit nu mai putin de 2 ani acolo si am avut ocazia sa vad cum, usor, usor print-ul intra intr-un con de umbra, iar colegii mei de pe redactional plecau unul cate unul. Nu ramaneam decat cu amintirea foilor de sumar pe care le scoteau la o multifunctionala in promotie si fiecare pagina era corectata de 2 corectori. Nu cred ca mai are rost sa amintesc si de cartile marca Adevarul, carti ce au creat o adevarata revolutie pe piata. Dar din pacate doar pentru fala si mai putin pentru stimularea creierului prin citit.

Imi aduc si acum aminte de un client care a intrat in Librariile Adevarul si a cerut o carte. Tot bine si frumos, dar argumentarea lui m-a facut sa am un suras in coltul gurii. Omul nu isi dorea o carte, sau un autor anume ci isi dorea “o carte uite asa de groasa…” – asta pentru ca in biblioteca lui avea spatiu doar de o carte. Cu siguranta ca pe cartile domnului s-a asternut praful si sincer imi pare rau sa vad cum cititul clasic nu mai reprezinta o prioritate pentru nimeni. Atunci am realizat eu ca printul este in declin puternic si in scurt timp, cartile si orice forma de print vor fi piese de muzeu.

Acum totul s-a mutat pe online, inclusiv si imaginatia copiilor nostri, imaginatie ce de multe ori este inlocuita de sabloane, sabloane ce le vad in jocurile de pe calculator si nu numai. Fiti sinceri cu voi si spuneti de cate ori ati mai intrat intr-o librarie clasica si de cate ori ati intrebat la chioscul de ziare despre un anumit produs in afara de tigari?

Acum totul se rezuma la magazin online, acolo unde intri din scaunul de acasa si iti comanzi produsul dorit. Acum intri in site-urile ziarelor si citesti stirile, ce se schimba de la o ora la alta. Acum iti place sa ii arati copilului tau eroi creati din prea mult timp liber, eroi ce nu au nici o treaba cu stimularea creativa a lui. Si totusi am intrat intr-un confort periculos. Ne-am obisnuit sa nu mai muncim, sa luam totul de-a gata de pe online si sa ne gandim cum sa ne mai usuram viata. Eu am si o gluma – in scurt timp vom intreba daca nu putem sa mancam online, sa fim fericiti in online. Usor, usor ne vom pierde din identitatea noastra ca si individ.

Nu spun ca online-ul in ansamblul lui este rau. Chiar deloc, dar trebuie sa stii cand sa spui stop, trebuie sa stii ca de multe ori imaginatia si ideile sunt cele care te animeaza ca om. Uite de exemplu un magazin online in sine nu este rau – mai ales unul care vinde imprimanta la oferte Samsung, sau la orice alt tip de imprimante. Cumpara-ti o imprimanta, redacteaza cuvinte in word si cauta sa printezi si sa citesti. Vei ramane surprins ca unele deprinderi te-au parasit, iar la altele nu mai ai facut nici un update. Vei observa ca o parte din creierul nostru va produce blocaje, asta si pentru ca isi doreste sa ia totul de-a gata, ca asa l-am invata noi.

Printul isi trage ultimele suflari, dar cu toate acestea, va rog sa nu uitati de cartile din copilarie si de profesoara care ne punea sa facem dictie, urmarind cu degetul cuvinte, fraza, propozitii. Tot ceea ce suntem astazi datoram print-ului, pentru ca el a reusit sa ne faca sa ne imaginam, sa ne bucuram cu personajele sa fim parte integranta din poveste.

Multi dintre voi imi vor spune ca este mult mai ecologic sa folosesti cat mai rar imprimanta si foile de hartie. Sunt de acord cu voi, dar credeti ca emisiile unui laptop sau calculator sunt mai putin nocive decat scosul unei foi la imprimanta? Eu unul folosesc cat pot de des imprimanta – cred ca cel putin de 2-3 ori pe saptamana. Atat pentru serviciu, cat si pentru viata de zi cu zi.

Haideti sa ne gandim un pic la ce putem face cu o imprimanta: putem scoate o inima pentru partenera/partenerul care ne este alaturi. Sau putem crea poezii pe care sa le daruim persoanelor dragi din viata noastra. Sau de ce nu putem incerca sa oferim o sansa celor care au uitat cum este placerea de a mai citi. Oamenii mari au ajuns pe culmi citind variante printate ale studiilor si mai putin navigand pe net. Ei cum au putut si noi brusc nu mai putem.

Sincer va spun, personal voi incerca ca in fiecare saptamana sa citesc cel putin o varianta printata – fie ca este vorba despre carte, fie ca este vorba de un ziar, sau o revista, voi incerca sa imi aduc aminte. Pentru ca imi este dor sa fiu alaturi de personaje, pentru ca imi este dor sa am ochii obositi dupa o partida de lectura clasica, pentru ca vreau sa retraiesc micile bucurii ale copilariei. Pentru ca vreau sa traiesc.

Postare scrisa pentru Superblog 2012.