Puterea este un vis pe care îl trăim fiecare dintre noi, la momente diferite ale vieții noastre. Este o dorință ascunsă a fiecăruia dintre noi de a deține puterea, de a avea lucrurile sub control și de a face oamenii ceea ce ne dorim noi. Fie că o recunoaștem, fie că nu, sentimentul de putere stă ascuns în adâncul sufletului nostru. Uneori se activează și ne dorim să ne controlăm propriile noastre vieți, alteori rămâne în stare latentă. Se spune că atunci când vrei să vezi caracterul adevărat al unui om trebuie să îi dai puterea în mâini. Sau măcar să îl faci să se simtă puternic. Pentru că atunci are senzația că poate orice, că este cineva și că poate să îi supună pe ceilalți. Dar, în acest caz ei sunt doar oameni puternici și slabi.

Sursa foto: youtube.com

Pentru unii a fi puternic este echivalentul de a avea mulți bani. Pentru ei puterea se rezumă la mirosul banilor pe care îi au. Sunt pe principiul că suma de bani potrivită poate deschide și cele mai ferecate uși. Principiile sunt lucruri peste care pot trece cu ușurință, mai ales dacă sunt pe cale să câștige sume importante de bani. Asta îi face să aibă senzația că dețin controlul. Ceea ce pierd din vedere astfel de oameni, este faptul că banii vin și pleacă. La fel cum acum au bani de îi întorc cu lopata, la fel pot să se trezească peste noapte săraci lipiți pământului.

Mai sunt oameni pentru care puterea este dată de funcția pe care o dețin. Sunt oameni care bravează cu titlurile pe care le au în portofoliu. Și vor să li te adresezi cu șirul de titulaturi pe care le dețin. Îi vezi după atitudinea lor de înfumurați, după cum pășesc. Ei sunt cineva doar datorită titulaturilor dinaintea numelui lor. Pentru că, dacă stai să îi vezi cum se comportă din postura lor de zei închipuiți, îți dai seama ce fel de caractere au. Bineînțeles sunt și oameni frumoși care au muncit pentru titulaturile pe care le dețin. Dar, la acei oameni se vede din comportamentul lor că respectivele titulaturi au fost obținute prin muncă. La oamenii care au senzația că puterea le este dată de funcțiile pe care le dețin și de titulaturile pe care le au, se vede din modul în care se comportă cu oamenii aparent obișnuiți, ce fel de caracter au.

Puterea este prost înțeleasă și de cele mai multe ori ajunge în mâinile persoanelor nepotrivite. Pentru că, de fapt acele persoane sunt slabe și apanajul puterii vine să le acopere frustrările pe care le-au acumulat de-a lungul vieții lor. Și acum caută să plătească tuturor pentru că nu-i așa, ei au puterea în mâini. De foarte multe ori însă acești oameni sunt singuri. Pentru că ori sunt înconjurați de prieteni ai puterii lor, interesați de a obține anumite beneficii, ori sunt înconjurați de oameni care le fac pe plac, tocmai pentru a păpa niște firmituri din puterea lor. Sau pentru că în accepțiunea lor consideră că dacă se afișează cu un om perceput ca puternic sunt automat și ei puternici.

Adevărata putere însă este a celor care știu să se ridice atunci când au căzut. Adevărata putere este în mâinile oamenilor care ajută, tocmai pentru că au puterea să o facă. Oamenii cu adevărat puternici sunt oamenii care se lasă pe ei pentru a le face bine altora. Și care sunt conștienți de faptul că puterea dată de bani, funcții și toate titulaturile din lume este efemeră. Puterea adevărată o au oamenii care nu uită de unde au plecat, indiferent unde au ajuns. Puterea reală este a oamenilor pe care banii nu i-au schimbat, ci ei și-au păstrat caracterul lor bun indiferent de cât de mulți bani au ajuns să aibă.

Oamenii cu adevărat puternici sunt cei în a căror prezență te simți stingher. Și asta deși ei nu bravează cu puterea lor. Este ceva care te face să te simți stingher și nu îți dai seama ce. Țin minte și acum cât de stingher mă simțeam în prezența străbunicii mele de pe mamă – deși dacă o vedeați era o mână de femeie. Dar, deborda de putere și toată ființa ei te făcea să o privești cu respect. Asta deși era blândă, dar avea o blândețe care impunea respect. Poate că puterea unui om stă în bunătatea lui, în modul lui de a fi cu cei mai slabi decât el. Poate că puterea unui om stă în tot ceea ce lasă în urmă. Și de ce nu, poate că puterea reală este a acelor oameni care schimbă vieți în bine, tocmai datorită statutului social, banilor sau faimei pe care le dețin.

Puternicii, cum le spun eu, nu își doresc să iasă în evidență. Caracterul lor îi face să caute anonimatul, simplitatea. Un om cu adevărat puternic este acela care știe ce înseamnă modestia. Și care nu bravează cu cine este el. Tocmai pentru că își trage esența puterii din interior și nu din efemeritatea laudelor pe care le primește de la alții. Puternicii uită că au averi în conturi, caută să își facă prieteni printre oamenii simpli. Cei care simt că dacă ai bani, faimă, funcții deții puterea, de fapt sunt niște triști. Pentru că puterea lor este superficială și va dura strict cât vor fi bani în conturi, cât vor avea funcția pe care o dețin și cât va dura perioada în care vor fi cunoscuți.

” Cum este posibil ca unii oameni să fie atrași de atâta putere, încât atunci când rămân fără ea, li se prăbușește tot universul?” – Vaclav Havel

”Curajul, se pare, este puterea de a trece peste pericole, nenorociri, frică, nedreptate și de a continua totuși să-ți afirmi ție însuți că viața, cu toate necazurile și tristețile sale are un sens, chiar dacă uneori peste înțelegerea noastră, și că întotdeauna există un mâine.” – Dorothy Thompson