Oameni frumoși ai Iașului episodul 25. Este zi de miercuri, prilej de a mai scrie despre ei, despre oamenii frumoși pe care i-am întâlnit de-a lungul vieții mele. Simt nevoia să mă repet – mai ales pentru cei care intră pentru prima dată pe articolele mele despre oameni frumoși ai Iașului – ceea ce scriu vine din experiența personală pe care am avut-o cu acești oameni. Îmi puteți da dreptate, cum la fel de bine puteți să nu fiți de acord cu mine. Dar, scriu despre ei pentru că m-am săturat de oamenii care ies în față deși nu au pe ce se baza în afara tupeului, iar oamenii frumoși au bunul simț de a face în tăcere lucruri frumoase. Sunt sigur că sunt mult mai mulți oameni frumoși, dar nu am ajuns eu încă să îi cunosc pe toți.
A venit ziua să vorbesc despre un fost coleg de clasă. Pentru că merită să intre în categoria oamenilor frumoși pe care i-am cunoscut de-a lungul vieții mele. Nici nu știu dacă se așteaptă, nici nu știu dacă va fi o surpriză plăcută pentru el sau nu. Dar, m-am hotărât să scriu despre el pentru că îl știu de foarte mult timp și pentru că, de-a lungul timpului și-a respectat principiile și convingerile cât se poate de nealterate. Ca orice om a avut căderi, dar a avut puterea să se ridice și să meargă mai departe. Strângând din dinți și ridicându-și ochii spre cer.
Mulți dintre voi l-ați auzit luând interviuri la una din televiziunile mari ale României, alții dintre voi îl cunoașteți în persoană. Omul despre care scriu astăzi a avut suișuri și coborâșuri. Dar, toate acestea l-au transformat în omul de astăzi. Dacă vreți, toate întâmplările prin care a trecut i-au adus plus-valoare. Cu siguranță că, în acest moment privește viața sa cu mulțumire și cu recunoștință. Omul de astăzi poate fi unul din acele modele pe care ni le putem lua, atunci când discutăm despre viața de familie. Este unul dintre oamenii care luptă și nu se dă bătut, doar ca familia sa să fie fericită. Într-o perioadă în care auzi în stânga și dreapta că oamenii se despart, el este un familist convins.
A avut o evoluție interesantă în drumul său spre a deveni un OM frumos. A avut momente în care a fost jos – ca fiecare om de altfel. Dar, a avut puterea să se ridice și să o ia de la capăt. De data asta viața i-a ales un drum mai lin și mai plin de momente frumoase. Pentru că viața răsplătește oamenii puternici și oamenii care luptă pentru ei și pentru cei de lângă ei. Și toate întâmplările prin care a trecut, l-au făcut să vadă viața cu o profunzime pe care rar am întâlnit-o în zilele de astăzi. S-a transformat într-unul din acei oameni care privește mai mult decât forma lucrurilor.
Am avut și lucruri de învățat de la omul de astăzi. Chiar dacă nu știe lucrul acesta și nu i-am spus-o niciodată. Am învățat că atunci când nu renunți reușești să îți găsești drumul. Oricât de greu ar fi acesta la un moment dat va deveni lin. Doar trebuie să ai răbdare. Mi-aduc aminte și acum cum în generală îi spuneam ruygbistul. Din punctul meu de vedere și-a păstrat și peste ani porecla asta – oricâte placaje i-a făcut viața, până la urmă s-a lăsat păgubașă.
Omul de astăzi este Cezar Elisei, fostul coleg din 1-8. Viața l-a făcut să ridice un zid aparent de apărare. Dar, dacă privești dincolo de zid, găsești un om fain, cu principii solide de viață. Și care încearcă să mai spună și altor oameni că te poți ridica. De fiecare dată când îl văd prin cartier alături de soție și de copil, văd imaginea stâlpului pe care se pot sprijini cei dragi lui. Dacă stai la vorbă cu el, îți dai seama din primele cuvinte că ai de-a face cu un om de o profunzime aparte. Și asta te face să privești și tu viața cu alți ochi. Pentru că viața nu înseamnă doar mâncare, băutură și alte lucruri generatoare de plăceri. Viața înseamnă suflet. Iar Cezar și-a dat seama că sufletul este cel ce ne dă bucuria sau durerea, liniștea sau agitația de zi cu zi.
Cezar poate că rândurile de mai sus sunt doar cuvinte. Dar, dincolo de cuvinte tu știi ce ai de făcut. Eu doar vreau să îți spun să o ții tot așa. Pentru că ești unul dintre acei oameni care văd profunzimea vieții.
