Oameni frumoși ai Iașului episodul 24. Este zi de miercuri, prilej de a mai scrie despre ei, despre oamenii frumoși pe care i-am întâlnit de-a lungul vieții mele. Simt nevoia să mă repet – mai ales pentru cei care intră pentru prima dată pe articolele mele despre oameni frumoși ai Iașului – ceea ce scriu vine din experiența personală pe care am avut-o cu acești oameni. Îmi puteți da dreptate, cum la fel de bine puteți să nu fiți de acord cu mine. Dar, scriu despre ei pentru că m-am săturat de oamenii care ies în față deși nu au pe ce se baza în afara tupeului, iar oamenii frumoși au bunul simț de a face în tăcere lucruri frumoase. Sunt sigur că sunt mult mai mulți oameni frumoși, dar nu am ajuns eu încă să îi cunosc pe toți.

Astăzi voi scrie despre un om ce nu se așteaptă să scriu despre el. Cel puțin așa cred eu :). Și nu se așteaptă să scriu despre el, din simplu motiv că tot ceea ce face este pentru că așa simte că este normal. Nu bravează cu faptele bune, deși le face în tăcere. Se spune că sufletul unui om se cunoaște după faptele pe care le face. Și pentru omul de astăzi faptele vorbesc. Știu că iubește copiii – lucrul acesta se poate observa din bucuria pe care o are atunci când vorbește despre proprii copii. Și nu numai. Ne cunoaștem de ceva timp și pot spune cu mâna pe inimă că este unul dintre oamenii pe care e bine să îi ai alături.

La un moment am avut nevoie de un pic de ajutor din partea omului despre care scriu astăzi. Și deși nu ne cunoșteam de foarte mult timp, nu a ezitat să își ofere ajutor. Astfel de oameni sunt destul de rari – să sară în ajutorul unui om pe care îl cunosc doar prin prisma interacțiunii profesionale. O cunoștință de a mea avea nevoie să ajungă din punctul A în punctul B. Și nu prea avea soluții de care să se poată bucura. Un singur telefon a fost de ajuns ca omul de astăzi să spună prezent și să își ofere ajutorul.

Da, omul de astăzi este acel gen de om care face bine din umbră. Lumea îl cunoaște din diverse interacțiuni pe care le-a avut cu persoana zilei de azi. Și cum faptele bune trebuie să rămână între cel care le face și cei pentru care sunt făcute, vor rămâne așa. Un lucru mai vorbește despre sufletul omului de astăzi. Din ce am observat nu poate spune nu, devenirii de părinți spirituali și pentru alți copii. Nu doar pentru ai lor. Pentru astfel de oameni am un respect deosebit. Pentru că din ”multul sau puținul” lor dau și altora. Și aici nu mă refer doar la partea financiară. Mă refer mai mult la partea de ghidarea a micuților pe cărarea vieții.

Dincolo de parolismul și responsabilitatea persoanei despre care vorbesc astăzi, mărturie pentru modul ei de ai fi stă ceea ce lasă în urmă. Se spune că bunătatea unui om se cunoaște după câte vieți a insuflat. Și așa am o bănuială că persoana de astăzi a influențat câteva destine.

Persoana despre care am ales să scriu astăzi este Ionela Diana Isari. Mulți poate o cunoașteți din diverse interacțiuni pe care le-ați avut cu ea. Prin prisma jobului pe care îl are. Dar, dincolo de profesionista Diana, dacă ați vorbit la telefon cu ea, nu ați putut să nu observați că este o mamă dedicată copiilor ei. Și educației lor. Și pentru că dragostea de părinți este prea mare, Diana și cu soțul ei au ales să ajute din umbră și alți copii – ai lui Bogdan Tănasă (și aici mă refer la copiii de care se ocupă Casa Share). Fără să stea pe gânduri și să facă calcule pun umărul la proiectul lui Bogdan. Fără să știe prea multă lume de ce fac ei.

Diana, felicitări pentru modul în care știi să ajuți fără să faci prea mare tam-tam din asta. Și pentru modul în care oferi exemplu copiilor tăi că se poate. Chiar dacă greu, se poate să fii bun. Pentru că din bunătate au izvorât și vor izvorî lucrurile ce vor dura peste trecerea anilor. Ține-o tot așa și nu ceda, oricât de greu ar fi lucrul acesta.