Oameni frumoși ai Iașului episodul 20. Este zi de miercuri, prilej de a mai scrie despre ei, despre oamenii frumoși pe care i-am întâlnit de-a lungul vieții mele. Simt nevoia să mă repet – mai ales pentru cei care intră pentru prima dată pe articolele mele despre oameni frumoși ai Iașului – ceea ce scriu vine din experiența personală pe care am avut-o cu acești oameni. Îmi puteți da dreptate, cum la fel de bine puteți să nu fiți de acord cu mine. Dar, scriu despre ei pentru că m-am săturat de oamenii care ies în față deși nu au pe ce se baza în afara tupeului, iar oamenii frumoși au bunul simț de a face în tăcere lucruri frumoase. Sunt sigur că sunt mult mai mulți oameni frumoși, dar nu am ajuns eu încă să îi cunosc pe toți.
Omul de astăzi este unul dintre oamenii pe care i-am întâlnit în studenție. O perioadă frumoasă de care se leagă multe amintiri plăcute. Amintiri pe care le păstrezi și peste ani. Este perioada în care încă mai poți fi influențat, în care încă mai poți face greșeli fără să te coste. Omul despre care voi scrie astăzi mi-a fost profesor în studenție. O perioadă scurtă ce-i drept, dar de atunci îmi aduc aminte cu bucurie de el. Deși a fost o perioadă scurtă de timp în care am interacționat și-a pus amprenta pe modul meu de a fi. L-am luat ca și pe un model de a fi – de a te bucura de viață și de a învălui cu bucurie și cu dragoste de viață pe cei pe care îi întâlnești.
A fost un profesor atipic, care pe mine unul m-a făcut să vin din plăcere la cursuri și seminarii. Poate că a fost tactica lui, dar din ce am observat nu sunt singurul care a rămas cu amintiri plăcute despre omul frumos de astăzi. Te uitai la chipul său și îți dădeai seama câtă bucurie se ascunde în suflet. Plăcerea de a trăi viața cu toate ale ei ” am furat-o” de la omul despre care vă vorbesc. Simplitatea omului de astăzi pentru mine a fost o lecție pe care am învățat-o dincolo de obiectul pe care-l preda. Am înțeles că simplitatea atrage și că omul care afișează simplitate este bine-plăcut de cei care înțeleg.
Studenții spuneau că e de gașcă :). O secundă nu m-am simțit obligat să vin la orele pe care le ținea. Știa și încă știe să își țină studenții aproape. Mulți dintre ei țin legătura cu omul de astăzi și după terminarea facultății. Ceea ce spune multe despre felul său de a fi. Fiind început de an universitar, mi-a venit în minte omul frumos care m-a învățat mai multe decât un obiect la facultate. Fără să își dea seama de lucrul acesta. Pentru că atunci când ai comportamentul natural lași pe alții să ”fure” din calități fără să îți dai seama. Unii spun că adevărații lideri îi învață pe alții fără ca acei oameni să își dea seama. Doar se trezesc cu anumite comportamente însușite. Dacă vreți, este unul dintre acei oameni de la care înveți doar prin faptul că ai interacționat la un moment dat cu el.
Anii au trecut și peste omul de astăzi, dar nu a schimbat modul lui de a fi. Este la fel de vesel ca acum 15 ani și se bucură în continuare de bunătatea și optimismul oamenilor pe care îi întâlnește. Sunt mulți studenți, viitori oameni ce i-au trecut prin mână și peste care și-a lăsat amprenta. Amprenta de bunătate și optimism. Pentru că la un moment al vieții sale a ales să fie OM. Un altfel de om, pe care fiecare dintre noi ar avea nevoie să îl întâlnească cel puțin o dată în viață.
Omul de astăzi este Adriana Manolică, unul dintre acei oameni care și-au pus puternic amprenta pe modul meu de a fi. De la ea am învățat să iau, pe cât posibil, ceea ce este bun în oameni. Dacă vreți, la momentul potrivit am învățat de la ea că a fi bun este o alegere pe care fiecare dintre noi o poate lua. Fără să ne fie frică că bunătatea poate fi confundată cu naivitatea. De când mi-a fost profesoară, am un respect profund față de ea. Astăzi am ales să povestesc despre ea, pentru că Iașul are nevoie de astfel de oameni. Care pot fi luați oricând ca și exemplu, atunci când vorbim despre optimism, bunătate, influențare. Prin simplitate și prin modul natural al ei de a fi.
Ca să vă faceți un pic idee despre filosofia ei de a fi, vă las un citat de pe pagina de Facebook: ”până și cei care dau cu bormașina la ore nepotrivite au ceva ce merită iubit!”. Sincer sunt sigur că este un exemplu puternic de bun pentru copiii săi și nu doar pentru studenții care i-au trecut și încă îi mai trec prin mâini. Da, am învățat că viața poate fi simplu de frumoasă!
Felicitări doamna Adriana Manolică pentru că ați ales să vedeți bunătatea și frumosul în oameni. Mai ales în zilele de astăzi când parcă cu toții devenim mai răi, dumneavoastră ați ales să oferiți bunătate și optimism celor care au interacționat cu dumneavoastră.
