Oameni frumoși ai Iașului-episodul 15. Este zi de miercuri prilej de a mai scrie despre ei, despre oamenii frumoși pe care i-am întâlnit de-a lungul vieții mele. Simt nevoia să mă repet – mai ales pentru cei care intră pentru prima dată pe articolele mele despre oameni frumoși ai Iașului – ceea ce scriu vine din experiența personală pe care am avut-o cu acești oameni. Îmi puteți da dreptate, cum la fel de bine puteți să nu fiți de acord cu mine. Dar, scriu despre ei pentru că m-am săturat de oamenii care ies în față deși nu au pe ce se baza în afara tupeului, iar oamenii frumoși au bunul simț de a face în tăcere lucruri frumoase.
Pe omul despre care voi scrie astăzi îl cunosc de foarte mult timp. Dacă nu mă înșel cred că ne știm de prin perioada liceului. Încă nu înțeleg cum de își păstrează veselia și un mod de a privi viața cu bucurie, chiar și atunci când este încărcat până peste cap. O discuție cu omul de astăzi produce efecte calmante. Mi s-a întâmplat de multe ori să mă întâlnesc cu el atunci când eram super-agitat și să plec după discuția cu el liniștit. Nu, nu vorbesc de psihologul meu – este un om normal ca oricare altul.
Ceea ce îl caracterizează poate cel mai bine pe omul despre care scriu astăzi este faptul că a știut să își păstreze modul frumos de a se bucura de viață. Și să se bucure încă de copilărie, în sensul cel mai inocent al cuvântului. Chiar dacă responsabilitățile pe care le are sunt multe și mari. Ia lucrurile cum vin și poate ce este cel mai important – le rezolvă cu zâmbetul pe buze. Face parte din acea categorie de oameni pe care rareori îi vezi triști – de când îl știu l-am văzut tot timpul cu zâmbetul pe buze.
Nu se dă în lături de la responsabilități și poate ce este mai important este un om care știe să își asume lucrurile. Dar, chiar și așa știe să își urmărească visele și să le ducă la îndeplinire. Și asta poate că îi și dă energia de a vedea lucrurile dintr-o perspectivă mereu optimistă. Cu siguranță că o parte dintre voi îl recunoașteți pe omul de astăzi. Sau cel puțin ați auzit vorbindu-se despre el. Poate că îmi veți da dreptate, sau poate că nu.
Omul despre care vorbesc astăzi este Cătălina Florea. Mulți dintre voi îi știți ”poznele” pe care le face atunci când te aștepți mai puțin. Fie că vorbim despre tramvaiele personalizate din Iași în spatele cărora este, fie că discutăm despre portretele trimise oamenilor față de care a avut o colaborare, în toate proiectele în care a fost implicată s-a văzut pasiunea pe care o investește. Este unul din acei oameni care își păstrează naturalețea indiferent de ipostazele prin care trebuie să treacă. Nu știe ce este falsitatea și poate că asta este și secretul unui om împlinit. Să fii natural indiferent de situațiile prin care treci. Să nu fii după cum bate vântul.
Cătălina – ” are un mod aparte de a vedea frumosul din oameni”. Și de lucrul acesta sunt capabili doar oamenii împăcați cu ei. Pe care, în simplitatea lor nu îi interesează de ce fac sau spun alții. Tocmai de asta este înconjurată de prieteni și oameni frumoși. Sunt sigur că la un moment dat, dacă ar avea nevoie, Cătălina ar stânge foarte repede mulți oameni în jurul ei. Pentru modul ei de a fi.
De când o știu a preferat să spună oamenilor franc în față un răspuns clar decât să îi amâne.
Cătălina, bravo ție pentru modul în care știi să privești viața. Și pentru modul în care reziști în a-ți păstra optimismul în a-ți trăi propria viață. Ai putea fi un exemplu pentru oamenii care văd viața doar în nuanțe închise.
