Oameni frumoși ai Iașului a ajuns la episodul 11. Este zi de miercuri prilej de a mai scrie despre ei, despre oamenii frumoși pe care i-am întâlnit de-a lungul vieții mele. Simt nevoia să mă repet – mai ales pentru cei care intră pentru prima dată pe articolele mele despre oameni frumoși ai Iașului – ceea ce scriu vine din experiența personală pe care am avut-o cu acești oameni. Îmi puteți da dreptate, cum la fel de bine puteți să nu fiți de acord cu mine. Dar, scriu despre ei pentru că m-am săturat de oamenii care ies în față deși nu au pe ce se baza în afara tupeului, iar oamenii frumoși au bunul simț de a face în tăcere lucruri frumoase.

Astăzi voi scrie despre unul dintre oamenii pe care l-am cunoscut în studenție. Chiar dacă este mai mic decât mine – nu cu mult, dar este :), asta nu mă oprește să scriu despre el. Pentru că merită și pentru că este unul dintre oamenii care debordează de optimism în tot ceea ce face. I se mai spunea Americanu, pentru că a fost unul dintre cei care le-a oferit studenților ieșeni șansa de a vedea America și de a și câștiga bănuți. Dar, dincolo de asta omul despre care voi vorbi astăzi și-a păstrat picioarele adânc înfipte în pământ, indiferent de culmile pe care a ajuns. Și asta pentru că a ajuns prin forțele și munca lui acolo unde este acum. Tocmai de asta mi-a câștigat respectul – pentru modul lui de a fi.

Omul frumos de astăzi are cuvânt. Chiar dacă este super-aglomerat și nu își vede capul de treburi, face tot posibilul să se țină de cuvânt. Poate că din această cauză este și rezervat atunci când vorbește. Omul de astăzi este un ieșean adoptat – dar, se comportă mai ceva decât ca mulți ieșeni get-beget. De foarte multe ori i-am cunoscut dorința și perseverența de a reuși în viață. Dacă vreți îl cunosc de când era doar student și i-am cunoscut evoluția profesională. Și trebuie să recunosc că în foarte multe momente m-a bătut la perseverență. Și știți că nici eu nu sunt de lepădat când vine vorba de perseverență.

Omul de astăzi are și o altă calitate – nu uită de cei care de-a lungul timpului l-au ajutat, sau care au fost alături de el atunci când i-a fost greu. Personal nu cunosc oamenii pe care i-a avut alături la începutul carierei lui profesionale și care acum să apeleze la el și să nu fie ajutați după posibilități. Aducerea aminte este o calitate din ce în ce mai puțin întâlnită în zilele noastre. Dar, la el este recunoștința este una dintre calitățile pe care le pune în aplicare. Sincer să fiu la început, recunosc nu credeam că poate fi capabil de asemenea calități – dar, cu timpul mi-am dat seama că am pus o etichetă greșită.

Până acum nu l-am auzit să se plângă, deși cu siguranță că a avut momente dificile prin care a trecut. Dar, optimismul de care dă dovadă a fost peste orice piedică pe care o pune viața. Nu l-am auzit până acum să spună că nu se poate, ci mai tot timpul spune hai să vedem ce putem face. Și lucrul ăsta îți dă putere, chiar dacă lucrurile sunt greu de pus în practică. Dar, dacă se bagă să te ajute, nu știu cum face, că reușește să facă lucrurile să meargă.

Omul de astăzi este Cristian Nistor, unul dintre cei mai optimiști oameni pe care personal îi cunosc. Este acel om de care ai nevoie în momentele în care simți că toate cărările duc în văgăune, atunci când simți că lucrurile ies total anapoda față de cum ți le-ai imaginat tu. Pentru că este un exemplu pentru ”yes we can” și eșecul nu are nicio șansă în fața lui. Și îi trage și pe alții după el. Nu este deloc forțat dacă spun că omul acesta își trăiește visul american pe pământ românesc. Sau mai bine zis își crează propriul vis, după regulile lui. Și le respectă cu sfințenie.

Cristi știu că te va surprinde articolul acesta, dar o meriți. Pentru că arăți în fiecare zi că în România se poate și altfel. Arăți că încă mai poți să ai vise în România. Arăți că dacă te ții de treabă reușești să ajungi să ți le îndeplinești. Ține-o tot așa – poți fi un exemplu de reușită pentru foarte mulți tineri pe care îi pregătești să intre în luptă.