Nu te plac! Și asta ți-o arăt prin toți porii mei, cu toată ființa mea. Nu știu dacă ați simțit acest mesaj din partea oamenilor față de care aveți o anumită interacțiune. Dar atunci când vine mesajul acesta, îți inundă toți porii, simți rău în fiecare celulă a ta. Unii dintre noi tratează cu indiferență, alții tratează cu trecem peste, dar mulți adună. Adună frustrări, adună sentimente de vină, adună întrebări la care de cele mai multe ori nu găsesc răspuns.

Ce poate fi mai dureros decât momentele în care ți se dă de înțeles că încurci? Ce poate fi mai trist decât momentele în care ți se transmite verbal sau non-verbal că prezența ta nu este binevenită? Oamenii care sunt fugăriți de alți oameni prin comportamentul celor din urmă, se retrag înghițind în sec și resimțind fiecare pumn invizibil primit în stomac.

Simți când prezența ta nu e binevenită

Am fost pus de multe ori în situații în care să fac planuri de ieșire pentru că simțeam că prezența mea într-un loc nu era binevenită. Momente în care simțeam că sunt a cincea roată de la căruță. Când oamenii vorbeau de sus cu mine, deși nu greșisem decât cu simpla mea prezență. La început sufeream pentru fiecare cuvânt sau mesaj non-verbal.

Răul se poate face foarte ușor și efectul acțiunilor durează ani. Și după, stai și te întrebi de ce unii oameni dispar ușor din calea ta. Atunci când pentru a-ți fi bine ai înlăturat oamenii care păreau că îți pun în pericol fericirea, peste ani acei oameni nu vor mai avea aceeași căldură. Da, acei oameni pe care i-ai fugărit din planurile tale te-au iertat. Dar nu poți să le ceri să aibă aceeași atitudine caldă, după ce tu te-ai șters pe picioare cu tot ceea ce simțeau ei. Dacă lovești un câine cu piatra, degeaba mai vrei să vină la tine dând din coadă bucuros, că nu o va mai face.

Iubirea și dragostea oferită unui om nu poate fi intermitentă. Astăzi mă simt bine în prezența ta, mâine îți dau un șut în dos prin comportamentul meu. Dacă îți este drag un om îl accepți cu bune și cu rele. Oamenii din jurul tău nu sunt doar pentru a-ți îndeplini ție poftele. Și după să îi arunci ca pe o măsea stricată. Asta dacă te gândești și la alții, nu doar la tine. Pentru că altfel nu vei fi decât un om egoist, plin doar de propriile păreri și cu impresia unui om bun.

Respectul atrage respect

Resptectul atrage respect și oamenii pe care îi respecți vor începe să fie aproape de tine fără să le ceri tu. Vrei iubire, oferă iubire, vrei zâmbete oferă zâmbete, vrei sacrificiul din partea oamenilor pentru tine, oferă acel sacrificiu pe care îl aștepti din partea lor. Ceea ce oferi ți se va întoarce – există o notă de plată cu scadență.

Fiecare din noi avem dureri ascunse, traume care și-au pus amprenta pe felul nostru de a fi. Dar nu sunt de vină ceilalți oameni de lângă noi pentru suferințele noastre. Este o luptă a noastră, a felului nostru de a fi și nicidecum efectele acestei lupte nu trebuie să afecteze alți oameni. Pentru că altfel, răul din noi se va abate și asupra celorlalți. Și așa ne vom transforma în relee prin care se transmite tristețea în sufletele celor apropiați nouă.

Respectul înseamnă și iubirea aproapelui tău chiar și atunci când aproapele tău nu îți face voia. Binele tău poate fi bine fără să afecteze binele celorlalți. Iar rănile pe care le faci în suflet sunt cele mai mari răni pe care le poți lăsa în lumea asta. Pentru că acele răni se vindecă doar cu dragoste și vorbă bună. Oare poți oferi tu, cel ce ai produs rănile și vindecarea?

Oamenii nu se câștigă la un joc de noroc

Da, oamenii pe care îi ai alături nu se câștigă la un joc de noroc. Ei se apropie de tine pentru felul tău natural de a fi. Și nu, oamenii nu trebuie să îți îndeplinească voia ori de câte ori simți tu. Nici un om nu are o datorie față de tine. Felul tău de a fi, felul tău de a iubi acei oameni, îi ține acolo, sau nu. Iar dacă tu transmiți mesajul ”nu te plac” nu poți avea pretenția ca celălalt să te placă.

Așa că omule încearcă să fii bun, să te gândești și la sufletele celorlalți, să încerci să nu mai pui în prim plan doar propria voință. Și nu în cele din urmă, mângâie acolo unde ai rănit. Pentru că rănile în suflet sunt rănile care dor cel mai tare.