Moldovenii au fost tot timpul surse de bancuri şi luări în căruţă pentru oamenii din capitala mândrei nostre ţări. Uneori pe bună-dreptate, alteori din dorinţa “bucureştenilor” de a părea superiori oamenilor din Moldova. Bancurile cu moldoveni sunt la ordinea zilei, iar despre Vaslui s-a tot vorbit în ultima perioadă – doar la modul peiorativ. Şi oare, toate acestea au pornit dintr-un război al regiunilor, sau dintr-o percepţie greşită asupra oamenilor din regiunea Moldovei? Vorbim despre moldovenii perceptii bucurestene.
Cu siguranţă este o discuţie ce ar umple pagini întregi de bloguri, ar genera zile întregi de polemici. Şi cu siguranţă că aceste discuţii ar degenera fie dintr-o parte, fie din cealaltă. Pentru că există percepţii greşite pe care le avem unii despre alţii. Toate venite din experienţe personale avute fie de noi “moldovenii”, fie de “bucureşteni”. Şi eu personal am fost luat de câteva ori în balon de “bucureşteni” get-beget, din Roman, Botoşani, Piatra-Neamţ :). Da, oameni plecaţi pentru o viaţă mai bună, în capitala României şi care şi-au renegat originile. Poate că le era ruşine de locurile natale, poate că au fost ajutaţi să îşi ascundă originea, datorită piedicilor ce li se puneau în evoluţia lor profesională.
Poate că nici nu mai contează, dar ceea ce nu am să înţeleg, este faptul că, oameni plecaţi din zona aceasta de ţară, ajung să condamne oamenii de aici, renegându-şi originile. Şi la unii dintre ei nu a trecut nici măcar un an de când au plecat la “capitală”. Probabil că aerul de Bucureşti a fost aşa de tare, că dintr-odată au devenit mai manieraţi, că au lăsat “viciile moldovene” în urmă. Şi cel mai probabil şi-au descoperit adevărata lor origine. Cea bucureşteană.
Nu scriu din dorinţa de a genera iar o situaţie conflictuală cu prietenii mei din Bucureşti, sau cu oamenii pe care i-am întâlnit de-a lungul timpului. Scriu din dorinţa de a vedea că de cele mai multe ori, avem opinii preconcepute unii faţă de alţii, cu toate că, atunci când interacţionăm, de cele mai multe ori suntem oameni faini, prietenoşi şi de cele mai multe ori de încredere. Şi aici vorbesc de orice român din orice regiune a ţării. Personal am cunoscut oameni foarte faini din Bucureşti, dar şi din Oltenia, Muntenia, Transilvania sau Ardeal.
Să nu încercăm să transformăm prima persoana faţă de care avem o interacţiune, în reprezentantul unei regiuni istorice a României. Nu este nici corect şi nici nu ne aduce o stimă de sine crescută. Pentru că, dincolo de percepţia despre “moldoveni” că sunt leneşi şi beţivi, oamenii din regiunea Moldovei sunt cei mai optimişti români. Şi fraţilor, nu vreau să fiu rău, dar oamenii cei mai muncitori i-am întâlnit în aşa de mult blamată regiune a Moldovei. Nu pentru că sunt eu din aceasta zonă spun asta, ci pentru că, din dorinţa de a reuşi, suntem în stare să muncim până la epuizare să ne îndeplinim visul. Şi ce este mai important, majoritatea dintre noi, credem în visul nostru. Poate că si din aceasta cauză unii dintre moldoveni, reuşesc să se adapteze în Bucureşti.
Navigând pe Google am găsit o serie de păreri ale bucureştenilor despre moldoveni, obţinute de cei de la onlinereport.ro. Am să îmi permit să mă inspir şi am să las aici câteva opinii pentru a vedea că nu este o idee fixistă de-a mea.
Cătălina Marghioala, 43 de ani, vânzătoare: „Despre moldoveni se spune că umblă cu sârma-n spinare, adică nu prea stau pe unde s-au născut. Dacă mergi prin Italia și Spania e plin de ei, nu prea le place în Moldova. Despre bărbați se spune că-s cam moi, așa mai blegi și umblă mereu cu damigeana după ei. Doamnele sunt frumoase, mereu moldovencele au furat inimile bărbaților. Numai că multe fură inimile, ca să ajungă la portofel”.
Sanda Caraman, 51 de ani, vânzătoare la RATB: „Eee, bieții moldoveni, ei sunt săracii României. Nu au bani în buzunar, de aia își lasă acasă familie, copiii și pleacă la muncă. Și nu se mai întorc. Sora lu’ cumnatu e plecată de ani de zile, e femeie de serviciu la un hotel din Siena, se ține cu patronul și nu vrea cu niciun chip să se întoarcă în România, la copii, care au crescut mari. Trimite bani acasă, dar nu vrea să se mai întoarcă”
Carla Mincă, 23 de ani, artist plastic: „Moldovenii sunt ca rromii, nu au casă, se mută din loc în loc unde le este mai bine. Singura diferență față de rromi este că nu au sentimentul familiei bine dezvoltat. România e plină de familii de moldoveni rupte de ani de zile, pentru că unul dintre membrii familiei a plecat din țară, ca să presteze munci degradante pentru un ban în plus. Dacă mergeți în marile orașe italiene, la Verona sau în altă parte, veți vedea o mulțime de conaționali care șterg la fund femei în scaun cu rotile.”
Marian Costescu, 27 ani, programator: „Suntem oameni cu toții. Se spun tot felul de lucruri despre fiecare dintre noi: că ardelenii sunt lenți, că oltenii sunt parșivi, că bucureștenii sunt aroganți și mitici și că moldovenilor le cam place băutura. Ce-i drept, moldovenii știu să petreacă, nu glumă! Chiar și așa, acestea sunt stereotipuri pe care tot noi, ca popor, le-am creat. Nu cred că moldovenii sunt neaparat altfel, au accentul acela foarte simpatic, cred eu. Am întâlnit tot felul de oameni. Totul ține de personalitate, de educația primită și, poate, ceva mai mult, de cultura în care te-ai dezvoltat. Referitor la asta, am observat că moldovenii țin mult la tradițiile lor. E de apreciat acest lucru.”
Indiferent de părerile pe care le avem unii despre alţii, un lucru este sigur. Cu toţii suntem români, cu toţii simţim româneşte. Şi indiferent de regiunea ţării, în care ne găsim, sunt şi oameni faini şi oameni pe care nu i-am vrea lângă noi. Dar, cel mai important pentru sănătatea acestei ţări, este să nu cădem în generalizări, bazate pe informaţiile pe care le primim de la mass-media. Pentru că, suntem cu toţii de acord, că fiecare regiune a României are reprezentanţi de seamă în istorie, care şi-au pus amprenta pe evoluţia României.
Iar în Hora Unirii este un mesaj care a rezistat peste ani: “Hai să dăm mână cu mână, cei cu inima română”.
