Astăzi va fi o postare mai de suflet. Pentru că, peste ani mi-am dat seama de minunea petrecută în viața noastră. De felul meu nu sunt un tip care să se arunce în cuvinte mari. Dar când îți dai seama cum se aranjează lucrurile în viața ta, începi să îți pui întrebări. Sau cel puțin să privești lucrurile altfel decât o făceai până atunci. Mai ales în zilele noastre, când vrem să fim stăpânii propriei noastre vieți, uităm să mai observăm micile minuni din viața noastră. Din varii motive ne place să credem că suntem adevărații stăpâni ai vieții noastre. Iar când ni se întâmplă lucruri pe care nu le putem explica, negăm existența lor. Și asta, fie pentru că nu le înțelegem, fie pentru că ne este frică să le acceptăm. Așa cum vin. Minunile se întâmplă – doar să avem ochi să le vedem.

În 2008, atunci când ne-am căsătorit, nu știam ce avea să se întâmple în viața noastră. Am mai spus-o și o repet, părintele Iustin Pârvu ne-a influențat viața într-un mod cum nu se poate de minunat. În 2007 l-am cunoscut prima oară. Atunci ne-a pus sub păvaza Sfântului Acoperământ al Măicuței Domnului. Știu că pentru unii dintre voi nu reprezintă nimic. Dar, atunci când l-am cunoscut pe părintele Iustin ne-a spus doar atât – rugați-vă neîncetat Sfântului Acoperământ și veți fi binecuvântați. Atunci tinerețea noastră ne-a făcut să nu băgam de seamă cuvintele auzite. Pur și simplu eram alți tineri care auzeau un bătrân călugăr vorbind. Urechile noastre primeau informația, dar creierul și inima noastră nu o procesau.

Dar, la un moment dat, atunci când viața nu putea fi explicată, ne-am amintit de vorbele părintelui Iustin. Și am început să punem în practică sfatul primit de la el. Atunci când viața noastră era într-o perioadă neagră a ei, ne-am retras în rugăciune. Pentru că așa am simțit, sau dacă vreți, inițial am luat-o ca pe o încercare de a găsi liniștea. Mai târziu aveam să ne explicăm ceea ce s-a întâmplat prin rugăciune. Ușor, ușor lucrurile au început să se rezolve. Simona a rămas însărcinată și de aici au început să vină minunile în viața noastră. Cronologic – Iustina s-a născut pe 25 martie, de Buna Vestire. Cu puțin timp înainte de a se naște luasem decizia să îi punem numele Iustina. La momentele respective nu ne dădeam seama că viața noastră va fi altfel.

A trecut și botezul, a trecut și jumătate de an de la nașterea Iustinei. Și a venit luna octombrie, atunci când ne-am dat seama de minunile ce s-au întâmpla în viața noastră. Vă spuneam că părintele Iustin ne-a sfătuit să ne rugăm Sfântului Acoperământ toată viața noastră. Sărbătoare care are loc pe 1 octombrie în fiecare an. Vă spuneam că la puțin timp înainte de nașterea Iustinei am decis să îi punem acest nume. Sfinții Ciprian și Iustina se sărbătoresc pe 2 octombrie, în fiecare an. Nu sunt genul de om care să caute miracolul în fiecare lucru care i se întâmplă în viață. Dar, atunci când întâmplările se succed și toate au legătură între ele, nu pot să nu mă opresc și să mă gândesc. Poate că nu suntem cu adevărat stăpânii propriei noastre vieți. Poate că ne trebuie doar liniștea de a observa ceea ce se întâmplă cu adevărat cu noi.

Nu încerc să conving de nimic pe nimeni. E pur și simplu o relatare a unor întâmplări din viața noastră care la un moment dat ne-au făcut să ne punem multe semne de întrebare. Viața noastră nu este întâmplătoare și uneori e bine să ne oprim și să observăm minunile din viața noastră. Dincolo de convingeri, dincolo de propriile filosofii, dincolo de oameni este sufletul fiecăruia dintre noi. Și din când în când să avem grijă de el și de ceea ce contează pentru el. E greu de crezut că la un moment dat un moment de rugăciune îți poate schimba viața în bine dar, credeți-mă se întâmplă. Asta nu înseamnă că doar ne rugăm și atât. Știți vorba aceea : ”Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă”. Lucrurile se fac prin îmbinarea acțiunilor noastre cu rugăciunea sufletului nostru.

Indiferent de credința pe care o ai, sufletul tău are nevoie de hrană. Și cel mai bine îl saturi prin rugăciune. Nu degeaba s-a ajuns la concluzia științifică că rugăciunea ajută organismul să treacă mai ușor peste boli și peste stări negative. Ba mai mult, persoanele care se roagă sunt mai puțin predispuse la afecțiuni cardiace de-a lungul timpului. Iar studiile sunt făcute în SUA.

Chiar dacă prima reacție este cea de refuz și contracarare a ceea ce am spus eu nu trebuie să îmi dați dreptate. Fiecare știe ce este mai bine pentru sufletul său. Dar, oare ce pierdem dacă încercăm și o altă abordare?