Se face un an de la incendiul produs la Maternitatea Giuleşti, incendiu în care şi-au pierdut viaţa 6 bebeluşi şi alţi 5 au suferit arsuri. Nu voi discuta despre ce anume a dus la producerea tragediei, deşi dacă aşi fi fost în locul părinţilor muream pentru aflarea adevăratului ucigaş al copilului meu.

Ceea ce mă frapează pe mine e că în România trebuie să moară oameni, să fie produsă suferinţă ca autorităţile să ia măsuri. A fost nevoie să moară 6 suflete nevinovate pentru ca investiţiile să fie făcute şi maternitatea renovată. După incendiu s-au găsit banii necesari pentru renovare şi pentru un sistem mai bun care să nu puna în pericol viaţa micilor pacienţi.

Nici până astăzi nu s-a găsit un vinovat, cu toate că lucrurile erau evidente – asistenta e doar un pion care trebuia să plătească, dar vinovaţii principali nu au plătit. Poate dacă un senator sau un demnitar avea un copil în acel moment la maternitate şi ar fi murit, poate atunci cei cu adevărat vinovaţi ar fi plătit.

Nu se gândeşte nimeni la drama prin care trec părinţii celor 6 copii, care an de an până în momentul morţii lor îşi vor aminti de micuţul ars în incendiu. Drama acestor părinţi nu poate fi rezolvată de nimeni şi de nimic. Copii lor nu se mai întorc, amintirea lor nu poate fi ştearsă de nici un ban şi de nici o condamnare.

În final vreau să vă rog ca astăzi în jurul orei 18.15 să ţinem un moment de reculegere pentru cei 6 micuţi care au pierit în acel incendiu. Sau cine are posibilitatea să aprindă o lumânare pentru ei vă rog să o faceţi.