Astăzi am văzut o anchetă jurnalistică, pe unul dintre canalele TV din grila de programe, despre manipularea știrilor false și despre ”justițiarii” care stau și le urmăresc și le clasifică ca potențiale știri de raportat. Nimic ciudat până acum – doar o singură întrebare se naște – ”cum își dau seama acești oameni care este știre falsă și care nu?”. Așa cum un jurnalist bun trebuie să se documenteze din minim 3 surse diferite, așa și adevărul sau falsitatea unei știri, trebuie probată din cel puțin 3 puncte de vedere. Iar aceste puncte de vedere pot avea o doză mare de subiectivitate. Și atunci, cum putem avea încredere în știrile de pe net și mai ales în cele de pe TV? Sau mai bine zis, care dintre știri este adevărată? Concluzia este una singură – manipulare manipulare dar sa stim si noi

Creierul nostru funcționează ca și un calculator, pe baza unor programe pe care ni le-am setat singuri, sau pe care ni le-au setat alții în școală, societate, etc. Și analizăm informațiile pe care le primim, în baza acestor progrămele ale creierului nostru. Realitatea poate diferi de la un om la altul – depinde din ce unghi privești și care sunt principiile și valorile după care te ghidezi. Iar aevărul poate diferi, în funcție de percepția și propria ta părere. Există doar câteva adevăruri care nu pot fi contrazise, pentru că după ele s-a ghidat întreaga lume până acum. Și au funcționat. În rest, falsitatea sau adevărul unor știri sunt lucruri pe care oricum le-am interpreta e posibil să fim în eroare.

Manipularea psihologică este un tip de influență socială care urmărește schimbarea percepției sau comportamentului celorlalți cu ajutorul unor tactici ascunse, amăgitoare sau chiar abuzive. Pentru că manipulatorul își urmărește doar propriile interese, deseori în detrimentul altora. Și acestea pot fi metode exploatatoare, imorale și înșelătoare. În lumina ultimelor evenimente, ce au avut loc în ultimele luni, în România, putem afirma cu siguranță, ce parte a dorit să manipuleze și care a fost de partea adevărului? Indiferent de răspuns, va fi o altă parte care va considera ca adevăr, exact răspunsul opus. Pentru că, perspectiva adevărului unor întâmplări poate fi diferită. La fel și interpreatarea cauzei ce a stat la startarea evenimentelor. Poate că din această cauză au fost și războaiele tăcute dintre diferitele pături sociale ale României.

E bine ca știrile, evenimentele și tot ceea ce se întâmplă în România să fie cât mai apropiate de adevăr. Sau să fie cât mai aproape de adevărul acceptat tacit de toți oamenii care trăiesc în România. Dar, cum nu putem afirma că adevărul este unul singur, măcar să se prezinte opinii diferite, păreri aflate în contradicție, fără a se încerca să se schimbe părerea receptorului – iar receptorul să fie lăsat să tragă propriile concluzii și să aibă propria părere. Fără să fie influențat sau manipulat. De nici o parte a presei, indiferent de numele pe care îl are canalul media care difuzează știrile.

Sunt câțiva oameni care au studiat manipularea și au ajuns la o serie de concluzii. Și aici am să vorbesc despre Braiker și Simon. Braiker a ajuns la concluzia că manipulatorii își controlează victimile prin – recompensa pozitivă (lauda, simpatia superficială, râsul sau zâmbetul forțat), recompensa negativă (urlatul, amenințarea, șantaj emoțional, etc), recompensa parțială (pentru a crea sentimentul de nsiguranță și frică – astfel încât să poți fi controlat).

Simon a găsit mai multe tehnici de manipulare și câteva dintre ele le putem observa și în evenimentele ce au loc în România. Le voi enumera aici, lăsând la latitudinea voastră concluziile: minciuna (prezentarea inversă a situațiilor reale), minciuna prin omisiune (prezentarea adevărului trunchiat, lăsând intenționat la o parte o serie de întâmplări), negarea, minimizarea sensului negativ al acțiunilor, atenția sau neatenția selectivă, diversiunea, evaziunea, intimidarea mascată (amenințările voalate), rușinarea, interpretarea rolului de victimă, proiectarea vinii, simularea inocenței, simularea confuziei, afișarea furiei.

Manipularea are loc peste tot și mai mult sau mai puțin, cu toții am trecut prin momente în care am fost manipulați sau am manipulat. În funcție de interesele pe care le are, un om guvernat de principiile manipulării, va folosi toate tehnicile pentru a ajunge acolo unde își dorește. Din păcate în România nu știi în cine să mai ai încredere – informațiile care vin înspre noi, vin din direcții diferite, prezintă aceeași faptă din unghiuri diferite, cu optici diferite. Fie că discutăm despre internet, sau despre TV, informațiile sunt prezentate diferit, în funcție de interesele fiecărui vehicul media. Așa că, una dintre cele mai utile metode de a nu ne lăsa manipulați, este ca atunci când vrem să ne informăm, să căutăm aceeași știre, prezentată de 3 vehicule media diferite și mai apoi să tragem singuri concluziile.

Suntem posesori de creier și de suflet. Ne guvernăm după principii diferite, normalitatea o percepem în funcție de valorile pe care le avem în viață și nimeni nu ne poate spune care este adevărul nostru. Spălatul pe creiere este un spot practicat din ce în ce mai mult în România – de absolut toate părțile implicate în diverse evenimente ce au loc în România. Știți vorba aia ” un popor fricos, sărac și care este nesigur, poate fi condus mai ușor – și poate fi mai ușor de manipulat” – indiferent de culoarea politică a celor care ajung la conducerea țării. Din păcate, toți cei care ajung în funcțiile importante din România, își urmăresc propriile interese și nu interesele poporului. Oricât ne place nouă să credem că sunt orientați spre nevoile poporului, ne amăgim singuri. Încă nu s-a născut omul care să se lase pe el și să se dedice poporului și neamului românesc.

Herbert Marcuse avea o întrebare: ” Poți oare să faci într-adevăr distincție între mass-media ca un instrument de informare și divertisment și ca un agent de manipulare și de îndoctrinare?” Răspunsul poate fi găsit de fiecare dintre noi, dar să ținem cont de faptul că adevărul nostru nu este același cu al tuturor. Și e bine să ascultăm toate punctele de vedere, chiar dacă nu rezonăm cu ele. Așa putem să nu cădem în eroarea de a aplica adevărul nostru tuturor.