Astazi am sa ating un subiect sensibil, inspirat de o postare pe care am vazut-o pe Facebook la Georgiana Vieru. Fiecare dintre noi, parintii care au avut norocul ca Dumnezeu sa ii binecuvanteze cu un copil, stim cata fericire aduce un copil in viata noastra. Am o vorba, odata cu venirea primului copil se nasc si parintii din noi. Dar oare ce s-ar fi intamplat daca fericirea venirii pe lume a unui copil era umbrita de problemele de sanatate ale copilului tau?
Din pacate sunt copii care nu au avut norocul sa se nasca ca si ceilalti. Eu le spun luptatori, pentru ca un astfel de copil lupta pentru el si pentru sanatatea lui. Niciodata nu se va da batut, chiar daca realitatea lui nu este neaparat si realitatea noastra. De cele mai multe ori, el traieste mai bine in realitatea lui, decat o facem noi, agasati zilnic de informatii inutile.
Autismul nu este o boala usoara, nici nu stiu daca poate fi catalogata ca si boala. Iar un copil care are aceasta boala are nevoie de tot sprijinul parintilor si al celor din jur. Pentru ca fiecare copil are dreptul la o sansa, la o viata normala. Efortul este sisific, doar parintii unor copii diagnosticati cu autism, stiu cate lupte trebuie sa dea pana la primele rezultate. Pentru astfel de parinti am tot respectul si toata consideratia – sunt oameni puternici cu inima mare, care nu se dau in laturi si lupta alaturi de copilul lor. Chiar daca lupta ii oboseste, chiar daca la finalul unei zile sunt storsi de energie.
Lumea aceasta, a noastra, este si lumea lor – de noi depinde daca la ei vor ajunge informatiile corecte. Ei nu au nici o vina ca au venit pe lume cu autism. Nici parintii nu sunt de vina – acesta a fost planul pe care l-a avut Dumnezeu cu ei (poate ca suna ciudat dar tot ce se intamplain viata noastra are un rost). Nu trebuie sa ii judecam gresit – nu au ales ei sa se nasca asa. Incercati sa ii priviti cu mai multa dorinta de a-i ajuta – considerati-va norocosi ca aveti copii sanatosi.
Copii cu autism au sanse de recuperare, mai ales daca boala este descoperita timpuriu. Multi dintre adultii din viitor, pot sa fie fosti copii cu autism, ai caror parinti au investit toata viata lor in ei. Autismul nu se vindeca, dar prin tratament si terapie simptomele se amelioreaza si pot duce o viata normala.
Daca stiti parinti sau copii, cu autism nu stati deoparte, incercati sa ii ajutati. O vorba buna spusa in momente dificile face mult mai mult decat ajutorul financiar. Incercati sa intermediati legatura cu specialisti ABA, care pot ajuta copilul cu autism sa isi amelioreze simptomele. Oferiti-le ajutor dezinteresat – parintii au nevoie de oameni in jurul lor, care sa ii ajute dezinteresat. Ganditi-va ca puteati sa fiti si voi in locul lor si oferiti-le suportul.
Lumea noastra e si a lor! Haideti sa ii ajutam sa intre in lumea noastra!
