Tocmai ce am primit un telefon de la un amic francez (da contrar a ceea ce cred majoritatea francezilor despre români, mai există persoane în Franța care să fie prieten cu un român) și m-a anunțat că la sfârșitul acestei săptămâni va veni în România pentru un concediu de 1 săpămână. Mă bucur nespus că a ales să cheltuiască bugetul de concediu în România în detrimentul altor destinații mai calde și mai pitorești. Și cum nu vreau să fie dezamăgit m-am pus pe făcut planuri de petrecere și de vizitare pentru acest weekend și începutul săptămânii viitoare. E destul de greu să alegi un traseu din multele zone și obiective turistice pe care le are România, dar în cele din urmă m-am decis să îl ghidez pe traseul Gura Portiței – Brașov – Transfăgărășan.

Iar pentru că nu dețin mașină și pentru că nici prietenul meu francez nu vine cu mașina am început căutările pentru  a găsi o firmă de rent a car de încredere și care să aibă filiale la nivel național. M-am uitat cu foarte multă plăcere pe oferta de închiriere mașini a celor de la Autonom. M-am bucurat și mai tare când am văzut că în această perioadă au și o ofertă promoțională: Skoda Octavia la 39euro/zi, Dacia Logan la 24euro/zi și Dacia Duster la 49euro/zi. Ținând cont că e prima oară când vine în țara noastră vreau să îl impresionez și tocmai de aceea am ales o mașină autohtonă Dacia Duster care ne va permite să ne deplasăm autonom (și mai ales pentru a vedea că românii se pricep și la altceva decât la cerșit).

Bun, am plecat să îl aștept la aeroport cu mașina închiriată de la cei de la Autonom din Iași. M-am simțit foarte confortabil pe drumul până la București, pe aeroportul Otopeni. Iar cei de la Autonom mi-au făcut o supriză punându-mi la dispoziție și un sistem GPS. Am ajuns relativ repede, în 5 ore, asta și datorită faptului că m-am mișcat autonom. L-am așteptat și a rămas foarte impresionat de performanțele mașinii închiriate. A fost încântat de traseul propus și am decis că vineri seară să rămânem în București urmând ca sâmbătă să plecăm spre Gura Portiței.

Ne-am cazat la unul dintre hotelurile renumite din București (am vrut să îî arăt că cerșetorii din România se pricep și la turism), iar sâmbătă dimineața am pornit înspre Gura Portiței. Am ales această primă destinație pentru că locul unde Dumnezeu se întâlnește cu omul nu poate fi mai frumos decât această locație minunată. E un colț de rai, un loc sălbatic, locuit de lipoveni și atestat documentar încă din 1710. Satul de vacanță Eden este primu sat de vacanță din România clasificat la trei stele și dotat cu 160 de locuri de cazare. Aici la Gura Portiței francezul meu mi-a spus că într-un secol de civilizație, începutul de lume apare drept o alternativă la zbuciumul zilei de zi cu zi.

După ce am parcurs cei 300 de km de drum de la București la Jurilovca, am lăsat mașina luată prin rent a car în grija unui localnic cu care vorbisem din timp. Ne-am urcat în vaporașul cu care am traversat Golovița și am ajuns în cele din urmă la Gura Portiței.  Ne-am cazat la una din cele 15 vile cotate la 5 stele, iar a doua zi până la amiază, vreme ne-a permis să închiriem o barcă cu rame și să pronim ghidați de un localnic pe canalele Deltei, unde am participat la o partidă de pescuit în aer curat și într-un peisaj mirific. Înainte de plecare ne-am pus burțile la cale cu o ciorbă de pește și cu un pește prăjit – trebuia să vedeți fața franțuzului meu după ce a mâncat – era în al nouălea cer. Ne-am urcat în mașină și am plecat înspre Brașov.

După un drum de 465 km am ajuns la Brașov, locul unde istoria României prinde contur, având o populație de 284.596 locuitori. Un oraș aflat între munți, de care francezul mei auzise, mai ales din cauza Cerbului de Aur, al Peleșului și al Bisericii Negre. Am schimbat mașina la sediul Autonom din Brașov și am mers să ne cazăm rupți de drumul parcurs. Brașovul l-am ales pentru a-i arăta prietenului meu francez că România este o țară binecuvântată, unde găsești și mare și munte. După o binemeritată seară odihnitoare ne trezim a treia zi a expediției noastre cu o poftă de mers pe jos prin Brașov și împrejurimi.

Prima destinație în Brașov a fost Castelul Peleș un loc încărcat de istorie – Castelul Peleș a fost reședința de vară a regelui Carol I și a fost construit între anii 1873 și 1914. Anual sute de mii de turiști îi trec pragul, iar prietenul meu a fost impresionat de arhitectura castelului și de istoria ce sălăsluiește în el. Deschizându-i-se gustul de istorie românească, prietenul mi-a cerut să vadă și Biserica Neagră – cea mai mare construcție sacrală din România, cea mai mare biserică-hală la răsărit de Viena. Posedă cea mai mare colecție de covoare orientale din Europa de Est, cristelnița, pictura murală a Sf. Maria, stranele din secolul XVIII – XIX și altarul neogotic.

Impresionați de atâta istorie ne-am îndreptat spre hotelul la care eram cazați să ne luăm mașina și să fugim pe Transfăgărășan. Transfăgărășanul i-a oferit franțuzului meu senzația de eliberare, senzație de descătușare, eram numai noi și natura. I-am arătat astfel că și în România se pot realiza lucruri mărețe și doar lipsa banilor și a unor oameni dedicați ne opresc să nu fim una din țările importante ale Europei. Transfăgărășanul este drumul cu cea mai mare altitudine din Europa – 2042 de metri și se întinde pe o distanță de 92 km. Pe lângă fascinația dată de drumul șerpuit, franțuzul meu a rămas interzis când a văzut Lacul glaciar Bâlea – nu i-a venit să creadă ce poate face natura; Cetatea Poienari, fosta reședință a lui Vlad Țepeș i-a dat fiori – a auzit de Dracula, dar nu a crezut că va trece prin locurile unde a trăit; Barajul și lacul Vidraru i-a rămas mult timp întimpărit în minte și nu a crezut nici o clipă când i-am spus că Ceaușescu a avut o contribuție importantă.

Am plecat istoviți înspre locul de cazare din Brașov, iar francezul meu mi-a mulțumit pentru tot de la mașina luată prin rent a car până la plinul de istorie și de eliberare pe care i l-am oferit. După ce ne-am odihnit a doua zi am plecat spre București, unde amicul meu avea avion înspre Paris. La îmbarcarea în avion mi-a promis solemn că va mai aduce francezi în România pentru că în nici un caz țara noastră nu este așa cum e prezentată în Franța.

Bucuros că am reușit să schimb măcar un pic din imaginea României, am plecat înspre Iași, unde am lăsat mașina celor de la Autonom cu sentimentul că am găsit parteneri de încredere pentru următoarele mele expediții. Și mai bucuros am fost când am aflat că cei de la Superblog au lansat o nouă etapă din concursul lor, etapă al carui partener este Autonom. Uite așa m-am scos cu încercarea mea de a impresiona francezul și am reușit să mă rezolv o nouă etapă.

Autonom – autonomia vacanței tale!