Încrederea copilului tău ar trebui să fie una dintre cele mai importante preocupări ale tale. Pentru că de cele mai multe ori, multe din acțiunile tale vor influența stima lui de sine. Recunosc, de foarte multe ori, am greșit și probabil voi mai greși față de copila mea. Multe din acțiunile mele poate că au ciobit un pic din încrederea în forțele sale. Din prea multă dragoste. Dar, la fel de multe ori, am încercat să o sprijin în deciziile pe care le ia la cei 9,6 ani ai ei. Și asta pentru a prinde încredere în ea și în calitățile ei. Chiar dacă uneori am greșit față de ea, am avut curajul să îmi cer iertare.
Sursă foto: www.kidsmagia.ro
Așa cum ne învățăm copiii să își ceară iertare atunci când greșesc, așa și noi trebuie să fim un exemplu pe care să îl urmeze. În felul acesta copiii noștri vor realiza că fac parte integrantă din deciziile pe care le luăm în familie. Și vor avea din ce în ce mai multă încredere în forțele lor. Într-o perioadă în care găsim peste tot sfaturi de parenting, am uitat să fim părinți pentru copiii noștri. De multe ori, am întâlnit părinți care își cresc proprii copii după rețete găsite pe internet. Recunosc, am făcut și eu greșeala de a mă lua după internet – până într-un punct în care am înțeles că și tații au feelinguri când vine vorba despre propriul copil.
Vrei să ai un copilaș care să fie conștient de punctele slabe și forte ale sale? Încearcă să faci în așa fel încât să îl ajuți în deciziile pe care le ia. Pentru că mai târziu va ști să își asume deciziile și să își asume responsabilitatea. Va ști să fie realist și să nu își facă așteptări deșarte de la oameni și chiar de la propria persoană. Un copil fără încredere în propriile forțe va fi frustrat și fricos. Nu va avea forța să meargă mai departe – iar cuvântul cel mai des întâlnit va fi ”nu pot”.
Aici nu mă refer la creșterea egoismului. Nici pe departe – ci mai degrabă la sprijinirea încrederii copilului că poate să facă lucruri pe măsura forței lui. Nu mă refer la creșterea îngâmfării copilului, ci mai degrabă la conștientizarea faptului că poate ajuta la rândul său. Pentru că un copil echilibrat cu încredere în forțele proprii va ajuta și alți copii. Nu există o rețetă general valabilă pentru creșterea încrederii în sine a copiilor noștri. Dar, simpla noastră prezență în viața și deciziile lor îi poate ajuta. În felul acesta vor ști că indiferent de deciziile pe care le vor lua, noi, părinții vom fi alături de ei. Și așa vor începe să capete încredere și curaj să ia decizii pentru ei.
Copiii cu o încredere scăzută în forțele lor, vor fi reticenți la a încerca lucruri noi. Vor aștepta ca altcineva să le preia din responsabilități. Și vor avea tendința de a fi excesiv de critici cu ei. Vor suferi dezamăgiri aproape din orice. Pe termen lung, acest lucru aduce doar părți negative asupra comportamentului lor. Gândiți-vă un pic dacă voi ați putea rezista într-o presiune continuă. Nu-i așa că veți avea tendința să renunțați la orice și la tot?
Dacă vă veți vedea copilul socializând cu cei din jur, intrând fără dificultăți în jocuri, atunci copilul are încredere în el. El va spune că nu înțelege și nu că nu poate. Va căuta soluții atunci când problemele apar și va fi tot timpul gata să găsească rezolvarea problemelor apărute. Cu siguranță că sunt momente în care ne observăm copiii că se blochează. Atunci este nevoie de intervenția noastră, a părinților, astfel încât să le dăm curaj. Este greu știu, dar nu este imposibil să fim acolo când au nevoie de noi.
Copiii greșesc, dar niciodată nu trebuie să îi gratulăm cu multe cuvinte grele, care dor. Și care strică mult din încrederea în ei. Felul în care vorbim cu ai noștri copii îi poate ajuta, sau le poate scădea stima de sine. Să învățăm să îi ajutăm să treacă peste dezamăgiri. Știm cât este de greu este să fii dezamăgit de o situație sau de cineva anume. De ce să treacă și ei prin sentimentele dezamăgirii?
Fii modelul pozitiv pentru copilul tău. Pentru ca el să vadă în tine, părintele său, un exemplu al încrederii în forțele proprii. Dar ai grijă să nu facă confuzia cu egoismul și cultul propriei persoane. Putem să cădem foarte ușor în panta încrederii prea mari în propriile forțe, care duce la egoism, infatuare, poziționarea pe soclul cultului personalității.
„Pentru că cineva crede în sine însuși, nu încearcă să-i convingă pe ceilalți. Pentru că cineva este mulțumit cu sine însuși, nu are nevoie de aprobarea celorlalți. Pentru că cineva se acceptă pe sine, toată lumea îl va accepta” ~ Lao Tzu
