In scurta experienta avuta in campul muncii am trecut prin diferite stari si situatii, ce m-au convins ca in Romania totul este posibil in ceea ce priveste locul de munca. Mai ales intr-o perioada de criza mentinerea locului de munca nu depinde numai de cunostintele pe care le ai, ci mai degraba de cum esti perceput de patron. Pentru majoritatea patronilor tu reprezinti doar un numar si atat. Un numar printre atatea altele care ii genereaza pierdere.

Experienta data de pierderea locului de munca nu este placuta orice ai face. Stiu lucrul acesta din proprie experienta – mai ales atunci cand nu ti se ofera explicatii plauzibile. Treci printr-o perioada de zbucium interior, generat de nesiguranta zilei de maine si de perceperea unui viitor intunecat. Si starea aceasta e cu mult mai accentuata cu cat trec zile, luni in care nu reusesti sa gasesti o alternativa. Zilele trec, banii se duc si tu nu reusesti sa mai ajungi la liman. Iar atunci cand nu cunosti prea multi oameni situatia poate deveni cu adevarat critica.

Cand stii ca ai facut tot posibilul sa iti faci cat mai bine munca ciuda este cu atat mai mare. Si cand afli ca demiterea ta a fost rezultatul unui joc de ruleta iti vine sa te napustesti cu ura asupra pratonului. Vrei pentru cateva luni sa fii in locul lui, dar lucrul acesta nu se poate.

Pierderea unui loc de munca poate genera adevarate traume, atat la nivel de individ, cat mai ales la nivel de familie. In Romania piata locurilor de munca este imatura si nimeni nu se gandeste la cei afectati direct de reducerea locurilor de munca. Iar salariile compensatorii acordate sunt prea mici pentru o viata atat de scumpa. Asta daca se dau.

Toti ne dorim sa iesim la pensie de la actualul loc de munca, dar in ziua de astazi acest lucru este o minune. Te rogi ca si maine sa mai ai unde sa te duci si sa muncesti.