Cuvintele din titlu puse alăturat pot avea o conotație ce pune presiune celui căruia îi sunt adresate. Dacă aceste cuvinte mai sunt însoțite de un zâmbet plin de satisfacție, sufletul său este deja rănit. Nu știu dacă în copilăria voastră ați trăit sentimentul de a fi umilit de către partenerii de joacă. Sau de către cei care erau altfel decât voi. Dar, atunci când treci prin experiențe de genul acesta nu îți este afectată doar stima de sine. E mai mult decât atât. La prima vedere poate că sunt două cuvinte inofensive. Dar, cu toate acestea ele traumatizează pe cel căruia îi sunt adresate. Grasul bombasul e bullying activ. Este doar una dintre expresiile care poate leza încrederea copiilor cărora le este adresată.

Acum lucrurile au evoluat în mai rău. Și copiii nu se mai rezumă doar la a lua în râs pe alți copii. Au trecut la nivelul următor. Cei care sunt mai tupeiști iau la bătaie pe cei ce au mai puțină încredere în forțele proprii. Și își mai filmează grozăviile tocmai pentru a arăta altora cât sunt ei de puternici și de invincibili. Peste ani, lucrurile se vor schimba în cele mai multe cazuri. Totuși, forma asta de agresivitate manifestată contra unui alt copil poate lăsa traume adânci. Am trecut prin experiența aceasta când eram mic. Și știu ce spun.

Veți spune că lucrurile s-au schimbat. Vă dau dreptate – s-au schimbat în ceea ce privește agresivitatea cuvintelor folosite și nu în ultimul rând duritatea lor. Ba mai mult, acum copiii au exemple de agresivitate din partea părinților. Mulți sunt învățați să își impună punctul de vedere prin agresivitate. Și de aici apar tot felul de cazuri de copii bătăuși. Care, de cele mai multe ori sunt teribiliști și copie comportamente mature negative. Chiar dacă ei sunt doar niște puști sau puștoaice, stima lor de sine depășește propriile forțe. Ba chiar, mai mult, sunt sprijiniți de părinții lor. Unii dintre ei chiar bravează cu odraslele lor bătăușe.

Mai nou unui astfel de comportament, de agresiune verbală, i se spune bullying. Este un abuz emoțional și fizic. De cele mai multe ori se întâmplă pe coridoarele școlilor și nu trebuie să fie neapărat evident. Se văd doar urmele în sufletele celor cărora li se aduc cuvinte agresive. Și în inima lor, al celor agresați, se transformă în sentimente de rușine, de respingere din partea majorității și în teamă. Mai ales în teama de a mai ieși din cochilie. De aici și până la un comportament antisocial nu mai este decât un pas. Pe care din păcate, o parte dintre copiii agresați îl fac. Și așa se transformă din copii veseli, în copii retrași și triști, nesiguri pe ei.

Uneori acest fenomen nu este întâlnit doar în școli, ci și în sânul familiei. Chiar și atunci când ridicăm vocea la copiii noștri, sau folosim cuvinte dure pentru ei, le știrbim încrederea. Ne ascundem după statutul de părinte și avem senzația că putem să le vorbim cum considerăm noi. Nu vă sunt cunoscute expresii de genul ”brânză bună în burduf de câine”; ”eu te-am făcut, eu te omor”; ”tai frunze la câini”, etc? Le-am auzit venite dinspre părinții noștri și acum avem tendința de a le spune propriilor noștri copii. Fără să ne gândim că poate, astfel de cuvinte, lasă răni adânci în sufletul lor. Și la un moment dat începem să ne întrebăm de ce nu mai au încredere în ei.

Și uite așa copii care erau liniștiți, aleg să refuleze în comportamente agresive. Este modul lor de a reacționa la cuvintele zeflemitoare ale celorlalți. Pentru că nu este ușor de suportat un comportament permanent prin care ești luat în râs. Acumulezi frustrări pe care la un moment dat le scapi de sub control. Și nu îți mai poți controla comportamentul. Chiar dacă tu îi explici copilului că agresivitatea nu este o soluție în rezolvarea problemelor, dă-i exemplu personal. Altfel, vor fi doar cuvinte teoretice pe care nu le va vedea puse în practică nici de părinții lui. Ce să înțeleagă?

Excluderea copilului în mod repetat din jocurile celorlalți copii și ignorarea lui  este tot un bullying. La fel și tachinarea lui din partea altor copii prin glume răutăcioase și găsirea de porecle jignitoare. Amenințarea că dacă spune unui adult va fi vai și amar de el este tot bullying. Născocirea de povești mincinoase despre copil este tot un mod de bullying. Mai nou a apărut și cyber-bullying prin care copilul primește mesaje agresive pe telefon sau in social media.

Într-o societate din ce în ce mai agresivă este parcă mai greu să ne păstrăm echilibrul. Al nostru și al celor de lângă noi. Să oferim exemple de bunătate, chiar dacă uneori acestea pot duce în punerea unei etichete de prost. Cu toate acestea stă în datoria noastră, a părinților și a oamenilor maturi de a fi atenți la comportamentul propriilor copii. Și să le explicăm că folosirea cuvintelor agresive se poate întoarce înspre ei. La fel, trebuie să încercăm să îi învățăm să se pună în locul celui care primește aceste cuvinte. Să vadă cum s-ar simți dacă acele cuvinte ar veni înspre ei.

Nu uitați că ”violența este arma celor slabi” – Gandhi.