Nu am crezut că în dimineaţa aceasta, vom avea nodul în gât, atunci când o vom duce pe Iustina la grădiniţă. În ultima zi alături de colegii ei, de doamnele educatoare, de grădiniţa care în ultimii 3 ani a fost ca o a doua casă. Şi totuşi, ceea ce am simţit în această dimineaţă este un sentiment nou, o stare nouă, pe care până acum nu am ştiut-o. Copilul nostru a ajuns la final de primă etapă, în dezvoltarea ei ca om. A ajuns la prima despărţire grea, de colegi, de doamne, de tot ceea ce a însemnat grădiniţa. Am ajuns la Final de etapa-final de gradinita

Mâine va avea serbarea de final de grădiniţă şi deja ne gândim să ne luăm un bax de şerveţele – pentru că şi “părinţii plâng câteodată”. Cu siguranţă că toţi părinţii grupei “Isteţeii” vor avea lacrimi în ochi. Pentru că îşi vor vedea copiii terminând un ciclu. Pentru că se vor despărţi de ceea ce a însemnat familia “Isteţeii”, de proiectele în care s-au implicat trup şi suflet. Mâine va fi ultima zi în care ne vom întâlni cu doamnele educatoare, în postura aceasta. Dar suntem siguri că şi peste ani, ele vor rămâne “mamele” de la grădiniţă. În mintea copiilor, imaginea doamnelor va rămâne puternic întipărită pentru tot restul vieţii.

Acum, la final de grădiniţă, ne dăm seama că pentru evoluţia Iustinei, doamnele educatoare au fost cele mai potrivite persoane pe care le putea avea ca mentori. Şi pentru asta nu putem să nu fim recunoscători. În această dimineaţă Iustina a plâns un pic – a realizat că se va despărţi de colegi şi asta i-a produs temeri. Lasă în urmă un mediu familiar, plin de dragoste şi oameni frumoşi şi trebuie să o ia pe un alt drum. Este începutul de drum în viaţa de şcolar. Pe de o parte, ne dăm seama că Iustina nu vrea să renunţe la copilăria frumoasă ce a avut-o în grădniţă. O înţelegem – pentru că nici nouă nu ne plac sfârşiturile şi noile începuturi. Ne trebuie timp de acomodare.

Au fost 3 ani care au trecut cu repeziciune. 3 ani plini, în care am descoperit oameni dedicaţi copiilor şi modelării lor pentru a fi oameni, în adevăratul sens al cuvântului. Am întâlnit copii excepţionali şi plini de viaţă şi copilărie. Am descoperit părinţi frumoşi şi plini de omenie – indiferent de momente, am ştiut să ne mobilizăm şi să arătăm ca o mare familie. Şi trebuie să recunoaştem, de la fiecare părinte am avut ce să învăţăm din punct de vedere al implicării în viaţa de familie – aşa cum am putut observa din interacţiunea pe care am avut-o.

Se închie astăzi o perioadă frumoasă, plină de reuşite, plină de bătălii câştigate împotriva fricilor de eşec. O perioadă plină de învăţăminte şi de definire a copiilor în viitorii oameni de mâine. O perioadă în care am trecut peste momente dificile, din viaţa familiei “Isteţeilor”, am depăşit cu brio orice divergenţă de idei. Într-o societate din ce în ce mai superficială, noi părinţii, am reuşit să ne păstrăm profunzimea şi unitatea de grup. Uniţi de dorinţa de a oferi copiilor un exemplu.

Iustina a legat multe prietenii în grupă. Pe care sinceri să fim, ne-ar plăcea să ştie să le păstreze şi peste ani. Şi de ce nu, ne-am dori ca şi noi părinţii să păstrăm şi să consolidăm relaţiile de prietenie ce s-au înfiripat în cei 3 ani de grădiniţă. Pentru că nimic nu este mai frumos, pentru copii, decât să aibă prieteni de calitate pe care să se poată baza, atât în copilărie, cât şi în evoluţia lor ca adolescenţi. Poate părem idealişti, dar suntem siguri că finalul grădiniţei, poate însemna continuarea unor prietenii între copiii noştri.

Finalul grădiniţei ne lasă un mic regret – acela că nu se poate ca şi in grupa pregătitoare să fim în aceeaşi formulă. Dar suntem recunoscători pentru 3 ani frumoşi, în care doamnele educatoare au ştiut să fie “mame” pentru fiecare dintre Iesteţel, au ştiut cum să ne unească, cum să ne implice în proiecte, cum să ne facă să ne simţim parte integrantă în educaţia copiilor noştri. Peste ani, cu siguranţă că atunci când ne vom vedea pe stradă, ne vom opri să stăm de vorbă – indiferent de cât de ocupaţi am fi.

La revedere “mame educatoare”, la revedere Isteţei, la revedere părinţi frumoşi de Isteţei, la revedere “familie a Isteţeilor”. Ne veţi lipsi, dar vom avea amintirile, care ne vor face să zâmbim.

Astăzi este un final frumos de grădiniţă, cu multe amintiri ce le vom păstra şi peste ani. Pentru asta vă mulţumim tuturor.