Astăzi este ajun de Moș Nicolae. E mare bucurie în rândul copiilor noștri. Cu toții așteaptă ca diseară să ajungă Moș Nicolae și să le pună în ghetuțe dulciuri, cadouri și alte lucruri ce le sunt dragi. Diseară își vor lustrui ghetuțele cu zâmbetele largi pe buze, în speranța că Moșul Nicolae nu îi va ocoli. Sunt bucuroși și odată cu bucuria lor și noi, adulții simțim cum fericirea pune stăpânire pe inima noastră. Fii Mos Nicolae.

 

Sursa foto: www.monitorulvn.ro

În seara aceasta începe o perioadă frumoasă, în care majoritatea dintre noi este cuprinsă de atmosfera sărbătorilor. Ne gândim mai des la familiile noastre și la cei dragi nouă. Simțim mai des nevoia de a sta mai mult lângă copiii noștri. Intrăm în acea atmosferă relaxantă pe care toată lumea o așteaptă.

Dar, în această perioadă este bine să ne amintim că sunt copii la care Moș Nicolae nu va putea să ajungă. Iar părinții lor nu vor putea să le cumpere nici măcar o ciocolată. Despre jucăriile preferate nici nu poate fi vorba să le poată cumpăra. Dincolo de bucuria pe care o vom simți fiecare în sânul familiilor noastre, alături de copiii noștri, poate că ar fi bine să ne aducem aminte și de familiile sărmane. Și să ne transformăm, la rândul nostru în Moș Nicolae pentru acele familii. Să aducem un mic zâmbet pe fețele copilașilor cu o copilărie grea.

Și acolo unde este posibil să luăm proprii copii în momentul în care mergem la aceste familii. Nu aveți idee ce impact are o astfel de întâlnire în sufletul propriilor noștri copii. Îmi aduc și acum aminte prima întâlnire pe care a avut-o Iustina cu o parte dintre copiii sărmani. Atunci când am ajuns în familiile respective, copilăria a învins normele și diferențele dintre copii. Iustina s-a jucat de parcă erau prietenii ei de-o viață. Iar după m-a întrebat de ce acei copii sunt așa de săraci. Recunosc nu am oferit un răspuns de care să fiu mulțumit. Pentru că a fost un răspuns superficial, față de greutatea întrebării adresate de copilul meu.

De atunci, de fiecare dată când trecem pe lângă copiii mai sărmani, o văd pe Iustina cum se uită la ei, iar în ochișori se vede dorința de a-i ajuta. Și asta a pornit din dorința de a ajuta, pe care la un moment dat a răsărit în inima noastră. Pentru că din păcate de fiecare dată când ieși la plimbare întâlnești oameni care au nevoie de ajutorul tău mai mult decât puteai tu să crezi. Nu toată lumea poate simți căldura propriului cămin, iar despre mirosul de portocale nu poate fi vorba. Sau poate doar acei oameni care trăiesc pe lângă tomberoane să mai simtă câte un damf de la gunoiul pe care noi îl ducem.

Este o discrepanță uriașă între bucuria pe care o trăim noi în propriile noastre familii și tristețea întâlnită în alte familii mai puțin norocoase. În schimb din puținul nostru putem să aducem o bucurie mică, în prag de sărbători și altora mai puțin norocoși. Dintr-o plasă de portocale pe care am cumpărat-o, putem să ne lipsim de două portocale pe care să le dăm unor copii sărmani. Dintr-o pungă de bomboane de pom, putem renunța la cinci bomboane care să îndulcească suflețelele triste pe cate le întâlnim pe stradă. Dintr-un ibric de ceai proaspăt făcut, putem să renunțăm la 2 pahare, care să îi încălzească pe cei ce stau în frig de dimineață până seara.

Oricând putem renunța la hăinuțele pe care le-am uitat în șifonier și să îmbrăcăm pe cât putem oameni care au trupurile reci de atâta stat în frig, fără un acoperiș deasupra capului. Iar dacă situația nu ne permite momentan să facem aceste gesturi de omenie, putem să ne oprim în dreptul oamenilor necăjiți și să le spunem o vorbă caldă, să le adresăm o vorbă de încurajare, cu zâmbetul pe față.

Este o perioadă a bucuriei, ce începe din această seară. Dar, haideți să aducem bucurii mici și oamenilor necăjiți pe care îi întâlnim în drumurile noastre zilnice. Veți rămâne surprinși de nivelul bucuriei pe care o veți simți în sufletul vostru. Dar aveți grijă că este posibil să înceapă să vă placă foarte mult și veți ajuta din ce în ce mai mult. Fără să vă mai gândiți că aveți sau nu aveți posibilitatea momentană.