Bărbaţia, acel cuvânt care sintetizează curajul, stabilitatea, responsabilitatea, asumarea deciziilor, luarea frâielor în mână, atunci când viaţa o cere, protecţia oferită celor dragi (familiei, indiferent de forma ei), neabandonarea luptei cu greutaţile vieţii, etc. Asta ar trebui să însemne bărbăţia, cel puţin în accepţiunea mea. Dar, din păcate, în ziua de astăzi, din ce în ce mai puţini, aleg să fie bărbaţi. Fii barbat nu doare.

Şi din păcate, aleg să îşi arate bărbaţia, jignind, rănind, fugind, neasumându-şi responsabilităţile faptelor lor, neoferind un exemplu demn de urmat propriilor copii. Din ce în ce, mai  puţini, aleg să îşi arate bărbăţia în modul lor de a fi un tată, de a fi un soţ, de a fi un adevărat stâlp de familie. Şi ştiţi ce, nici io, nu mă pot lăuda de constanţă în a fi bărbat. Pentru că fiecare dintre noi, suntem supuşi greşelilor, dar important este să realizăm când greşim şi să nu mai repetăm greşeala.

Ştiu că îmi voi atrage critici de la “bărbaţi”, dar este punctul meu de vedere şi mi-l asum. Şi înainte de a îmi transmite vrute şi nevrute, gândiţi-vă mai bine la taţii voştri, la bunicii voştri, la unii dintre prietenii voştri. Şi veţi vedea, că oamenii care au ales să fie bărbaţi, în adevăratul sens al cuvântului, sunt mai fericiţi. Şi au familii mai fericite. Pentru că a fi bărbat este un război continuu – cu tine în primul rând.

Iar dacă mai eşti tată de fată e imperios necesar să fii bărbat, cu tot ceea ce am scris mai sus. Pentru că, în felul acesta, îi arăţi care este imaginea adevărată a viitorului ei soţ. Care sunt calităţile care trebuie să conteze, atunci când va avea peţitori. În felul acesta, îi vei arăta că nu este important să vina cu o maşină ultimul răcnet la întâlnire, ci este mult mai important să nu fugă de lângă ea, la prima greutate ivită. Îi vei arăta că nu este important să o scoată la restaurante de fiţe, ci este mult mai important să pregătească cina împreună. Îi vei arăta că nu este important să fie făt-frumos, ci este mai important să rămână lipit de inima ei şi ea de inima lui, până la finalul vieţii. Într-un cuvânt a fi bărbat, atunci când ai o fică este să îi arăţi care sunt lucrurile cu adevărat importante.

La fel şi dacă eşti tată de băiat. Ai  mai multe responsabilităţi poate. Fiind bărbat, îi poţi arăta ce înseamnă să îţi iubeşti soţia, să o respecţi, să trageţi amândoi la aceeaşi căruţă, să fii alături de ea în creşterea şi educarea copiilor. Şi cu siguranţă că, atunci când se va căsători, va fi cu adevărat pregătit să fie un bărbat adevărat.

Sunt şi situţii excepţionale, când lungimile de undă nu se intersectează. Dar sunt sigur că, dacă noi bărbaţii am învăţa să ne respectăm mai mult soţiile/prietenele/fiicele/mamele, din ce în ce mai multe lungimi de undă vor rămâne intersectate, indiferent de greutăţile peste care vom trece împreună.

Într-un cuvânt – Fii bărbat – nu doare!