Da, știu, sună ciudat, dar mi-am luat inima în dinți – asta după lupte acerbe între mine și comoditatea mea – și am răspuns prezent la invitația trimisă de colegii bloggeri. Tot îmi promiteam că următoarea ediție a Blogmeet-ului și tot se ivea ceva. De data aceasta, am reușit să înduplec dușmanul (a se citi soția :)) și am evadat către Duken’s Bar. Sincer eram curios dacă amenințările lui Butnaraski vor fi puse în practică.

Știu sunt bătrân pentru lucruri tinerești și asta am conștientizat-o când am ajuns acolo. Multe chipuri noi, mulți tineri dornici de petrecere și de lucruri făcute altfel. Am citit la mai tinerii colegi, peripețiile ce au urmat în timpul și după întâlnirea de la Duken’s Bar. Tinerețea bat-o vina :). Per total evenimentul pare că a fost unul reușit – nu pot să mă pronunț, dar pentru cele câteva ore pe care le-am petrecut în compania colegilor bloggeri, cei care au organizat evenimentul au nota 9 (nu pentru că aș fi făcut eu mai bine unele lucruri, ci pentru că, dacă aș da 10 lumea și-ar lua-o în cap).

Dar un lucru nu pot înțelege – cum din 250 de bloggeri din Iași au răspuns prezent doar 18. Poate că astfel de întâlniri creează emoții pentru cei care nu au mai participat, dar poate că întreaga comunitate de bloggeri ar trebui să se gândească că astfel de evenimente generează feedback și personal, nu doar virtual. Degeaba suntem 250 de bloggeri, dacă ne arătăm la fața doar 25 de bloggeri.

Astfel de inițiative și întâlniri sunt de lăudat – în spatele unui calculator toți suntem zmei, dar atunci când trebuie să ieșim din confortul online, se pare că dăm semne de timiditate. Zic eu că nu este cazul – până acum nu am auzit de nici un caz de vampirism după astfel de întâlniri.

Per total a fost o întâlnire reușită, atât căt am văzut în cele 2 ore în care am fost prezent.