Dap zilele acestea am avut ocazia sa merg mai mult pe jos – ca tot a dat caldura am iesit mai mult din casa. Am ajuns si in parc, acolo unde in mod normal ar trebui sa te bucuri de copii care alearga si rad, dar lucrurile nu stau deloc asa.
Nu am putut sa nu remarc tristetea din ochii celor care erau in parc – sau mai bine spus resemnarea. Nu stiu daca lumea mai spera sa se rezolve ceva in tara asta. Oricum lucrurile merg din prost in mai prost si nu a mai ramas nici macar speranta.
Atunci cand oriunde te duci vezi ca alimentele se scumpesc de la o zi la alta, atunci cand resimti in fiecare zi efectele incompetentei guvernantilor nu iti mai ramane altceva decat sa te resemnezi.
Romanii suporta mult, dar sincer sa fiu sunt foarte surprins cat de mult rabda conditiile jalnice de trai si scumpirile tot mai dese.
Dar privesc partea buna a lucrurilor – inca ne mai iubeste Dumnezeu, din moment ce nu da peste Romania un cutremur devastator asa cum a fost in Japonia. Nu de alta dar sincer cred ca un astfel de cutremur ar rade Romania de pe fata pamantului.