Unii dintre voi ați observat că vineri am fost la o lansare de carte un pic altfel. O lansare de carte a unui fost coleg de generală, Cezar Elisei. De ce spun că a fost o lansare de carte un pic altfel? Pentru că, a fost o lansare atipică – nu s-a aplaudat doar de complezență. Iar oamenii chiar au venit acolo pentru a vedea cum a reușit Cezar să își găsească calea. Cartea se numește simplu – ” Calea Mea” – dar nu este o carte doar despre cum a reușit autorul să slăbească. Este despre ceva mai mult. Dacă vreți este o carte după care ne putem ghida și noi. Este despre cum putem să ne găsim calea. Vineri i s-a spus simplu – dieta lui Dumnezeu.

Acum să nu vă închipuiți că în carte veți găsi o rețetă perfect valabilă pentru fiecare. Mai degrabă veți găsi pași pe care Cezar i-a făcut spre a-i fi mai bine. Și nu doar din punctul de vedere al sănătății fizice, ci mai ales din punct de vedere al sănătății sufletești. Pentru că, atunci când sufletul îți este liniștit, întreaga ta ființă se liniștește. Și începi să vezi lucrurile cu alți ochi. Departe de a fi o carte religioasă, ” Calea Mea” este în primul rând o rețetă personală de a ne fi mai bine. Și trupește și sufletește.

Dieta lui Dumnezeu o poate face fiecare. Pentru că, oricât de mult am refuza să credem, lucrurile nu sunt întâmplătoare. Chiar dacă, din când în când ne răzvrătim, chiar dacă din când în când refuzăm, toate se întâmplă cu o precizie de ceas. Cezar și-a găsit calea la momentul lui. Așa cum fiecare dintre noi ne găsim calea la momentul potrivit. Mai devreme sau mai târziu, tuturor ne vin întrebări în gând, întrebări ce ne restartează viața. După cum spuneam, Cezar și-a găsit calea spre liniște trupească și sufletească. Și a spus-o în paginile cărții. Unii dintre noi se vor simți inspirați de cuvintele lui. Alții le vor primi cu scepticism. Fiecare după propriile convingeri de acum.

Am răsfoit un pic cartea lui Cezar și drept să vă spun m-am regăsit de multe ori în rândurile personale ale cărții. Poate și pentru că de multe ori m-am luptat cu greutatea, dar la nivel mental nu am fost pregătit. Pentru că, am aflat un lucru pe care nu îl știam. Indiferent de cât de mult slăbești, creierul tău va căuta să revină la greutatea setată de-a lungul timpului. Iar pentru a restarta creierul trebuie să faci altfel lucrurile. Pentru că, făcând aceleași lucruri și așteptând să ai rezultate diferite, se cheamă nebunie. Și pentru a lupta cu ispitele culinare, trebuie să îți cureți sufletul și creierul. Dacă vreți este vorba despre schimbarea totală a stilului de viață cu bune și cu rele.

Cel mai important este să depistăm momentul în care putem spune STOP stilului de viață pe care îl avem acum. Mai ales dacă acesta este unul care nu ne aduce mulțumire sufletească și trupească. Și ce este mai important – să fim singurii care decidem asupra momentului de a spune STOP. Neinfluențați de nimeni. Doar în acel moment, vom începe procesul ireversibil de a ne schimba. Fie că este vorba despre nutriție sau despre sănătatea noastră sufletească.

Recăderi vor fi, indiferent de cât de curajoși suntem. Și asta o spune și Cezar. Doar că, de noi depinde dacă acestea vor fi din ce în ce mai puține. Eu aș spune că atunci când vom reuși să ne întărim sufletul, vom începe să slăbim cu trupul. Sună ciudat, dar credeți-mă că am încercat la un moment dat și eu o rețetă asemănătoare și este cât se poate de adevărat. Atunci când sufletul mi-a fost tare, am reușit să ajung de la 105 kg, la 78 kg. Problema a fost că nu am fost destul de pregătit să nu recad. Pentru asta îți trebuie antrenament. Și Cezar ne dă câteva ponturi în ceea ce privește statornicia schimbării stilului de viață. Poate tocmai de aceea i se potrivește ca o mănușă, sintagma – dieta lui Dumnezeu.

Lucrurile sunt atât de simple, dar și la fel de complicate. Pentru că natura noastră umană este delăsătoare. De cele mai multe ori ne obișnuim cu un stil de viață comod, în care nu trebuie să renunțăm la propriile noastre plăceri. Chiar dacă acestea ne fac mai mult rău decât bine. Este atât de greu să renunțăm la mâncărurile gustoase și la viciile care ne satisfac nevoile fiziologice, dar care pe termen lung ne fac mai mult rău. Dacă am ști că renunțarea poate veni ușor, am fi mai perseverenți și mai deciși în acțiunile noastre.

Dacă nu mă credeți, puteți să luați cartea, să o citiți și să vă convingeți. Și ce este mai important – să aplicați puțin din ce spune Cezar în rândurile cărții sale. Merită – pe cuvânt.