Responsabilitatea deciziilor. Asumarea responsabilităţilor şi a acţiunilor noastre este una dintre cele mai dificile caracteristici pe care trebuie să ni le însuşim. Şi nu pentru că, aşa scrie undeva, ci pentru că, în viaţă, asumarea aduce după sine liniştea şi împlinirea. De ce spun lucrul acesta? Pentru că, atunci când eşti sigur de deciziile pe care le-ai luat, dar şi de efectele pe care acestea le produc, vei fi liniştit. Sufletul tău nu se va zbuciuma în nesiguranţă şi în incertitudinea acţiunilor tale. Şi ce poate fi mai liniştitor, decât să fii tu împăcat cu tine însuţi?
Dar, de cele mai multe ori, ne place ca, atunci când presiunea este pe noi şi rezultatele nu sunt conforme cu aşteptările noastre, să căutăm vinovaţi. Şi nu ştiu cum se face, dar de foarte puţine ori,ne găsim pe noi vinovaţi. Căutăm scuze şi întotdeauna alţii vor fi de vină pentru că nu ne-am îndeplinit targetul, pentru că nu am realizat lucruri măreţe până acum, pentru că, viaţa noastră nu arată aşa cum ne-am închipuit-o noi, în tinereţile noastre. Şi da, uneori viaţa nu este aşa cum ne-am dorit-o, dar asta vine şi ca un efect al deciziilor noastre luate în diverse momente ale vieţii.
Suntem oameni, cu toţii luăm decizii greşite în viaţă. Dar, dacă vom şti să ne asumăm atât reuşitele, cât mai ales eşecurile, atunci vom fi împăcaţi cu tot ceea ce vine în viaţa noastră. De câte ori, nu am luat decizii cu inima căt un purice, neştiind dacă este bine, sau dacă este rău să facem o acţiune? De câte ori, nu am stat cu frică în suflet, gândindu-ne la ce am stârnit făcând sau nefăcând ceva? Sunt sigur că, la un moment dat, în viaţa fiecăruia dintre noi, au existat decizii de cotitură, iar luarea acestora, ne-a influenţat viaţa, făcându-ne să cotim într-un sens sau altul.
Rudele noastre, mai înaintate în vârstă, spuneau că noaptea este cel mai bun sfeşnic. Nu o spuneau degeaba – aveau înţelepciunea să nu ia decizii la cald, ci aşteptau să se limpezească gândurile, să treacă momentul zero şi abia mai apoi analizau şi luau decizia cea mai potrivită pentru ei şi cei de lângă ei. Din păcate acum, noi luăm deciziile în grabă şi poate şi de aici căutarea vinovaţilor, în exteriorul nostru, atunci când lucrurile nu ies aşa cum ne dorim.
În 2014, Universitatea din Toronto a demarat un studiu privind momentul potrivit pentru a lua decizii, astfel încât acestea să fie unele asumate. S-a ajuns la concluzia că, atunci când analizăm lucrurile pe întuneric, obiectivitatea noastră creşte şi implicit şi asumarea deciziilor pe care le luăm. Şi cum deciziile pe care trebuie să le luăm trebuiesc luate şi ziua, e dificil să facem întuneric pentru a fi lucizi. Dar, nu ne este dificil să ne retragem din “furtună”, să închidem ochii pentru câteva minute şi abia după ce ne-am liniştit să luăm decizii.
Studiul de care vă spun arată că emoţiile sunt mai intense pe o luminozitate mai puternică. De asemnea, reacţiile noastre emoţionale faţă de diverşi stimuli, persoane, întâmplări sunt intensificate de luminozitatea strălucitoare. Şi totuşi asta nu înseamnă că, în zilele însorite nu trebuie să luăm decizii pe care să ni le asumăm. Indicat ar fi, ca acestea să nu fie luate la cald, ci să analizăm cât mai bine situaţia şi abia mai apoi să decidem.
Deciziile pe care le luăm vor avea întotdeauna o doză de risc, indiferent de cât de mult vom analiza toate posibilităţile ce vor decurge din ele. Pentru că din păcate sunt şi factori independenţi care pot influenţa rezultatul deciziilor noastre. Dar, cu cât vom avea mai multe informaţii, cu atât vom reuşi să luăm decizia care să ne ducă cât mai aproape de rezultatul dorit. Important pentru noi este ca aceste decizii să producă efectele pe care le aşteptăm să le producă, dar să avem şi un plan de rezervă, atunci când acestea nu sunt conforme cu aşteptările noastre.
Suntem oameni supuşi greşelilor. Dar aceste greşeli vin de cele mai multe ori, din interiorul nostru şi de foarte puţine ori din exterior. Oricât vom căuta noi alinarea, aruncând vina exclusiv în exteriorul nostru,nu vom reuşi să ne găsim liniştea. Greşelile sunt făcute de noi, deciziile sunt luate de noi şi de nimeni altcineva. Dumnezeu ne-a înzestrat cu liber arbitru, ne-a ajutat să putem face deosebirea între bine şi rău – aşadar, deciziile noastre trebuie să ni le asumăm.
Alţi oameni, mult mai deştepţi decât mine au ajuns la concluzia că sunt 5 principii ce ne vor ajuta să luăm deciziile cât mai aproape de dorinţele noastre. Voi încerca să le prezint mai jos, cu o mică amprentă personală:
1. Gândeşte-te unde vrei să ajungi şi munceşte pentru asta – scurtăturile te vor ajuta să ajungi mai repede unde ţi-ai propus, dar nu vor reuşi să te ţină acolo. În plus, dacă ajungi repede acolo unde ai visat, nu vei avea o evoluţie sănătoasă. Politica paşilor mărunţi dar siguri este mult mai sigură pentru a reuşi să te menţii sus. În plus, dacă vei ajunge acolo unde ai visat, prin propria ta muncă, vei şti că ai luat deciziile corecte. Gândiţi-vă că munca este un catalizator pentru experienţă, experienţa este un catalizator pentru flexibilitate. Şi atunci când iei decizii trebuie să ştii să fii flexibil
2. Imaginea ta este aşa cum o ştii tu, sau aşa cum o vor alţii – atunci când trăieşti viaţa doar pentru a fi plăcut altora, vei fi nefericit. Dacă te vei hrăni tot timpul din părerea altora despre tine, nu vei ajunge să fii tu niciodată. Şi de cele mai multe ori, deciziile pe care le vei lua, vor fi pentru că aşa e bine pentru alţii şi nu pentru tine. Nu vor fi deciziile tale, ci vor fi oglinda ta în ochii celorlalţi. În momentul în care vom reuşi să aliniem imaginea pe care o avem noi despre noi, cu imaginea pe care o au alţii pentru noi, atunci şi deciziile noastre vor produce linişte în sufletul nostru
3. Nu fă nimic din ceea ce nu îţi place – sună destul de ciudat, mai ales în societatea în care trăim şi care ne obligă să supravieţuim şi nu să ne gândim dacă facem ceea ce ne place. Dar, ideea este simplă – nu încerca să deţii controlul dacă mai mult de jumătate din acţiunile tale zilnice sunt pentru că aşa vor alţii. Caăută să faci mai mult lucrurile care îţi aduc mulţumire, decât pe cele care trebuie să fie făcute. Acţiunile care trebuie făcute că aşa trebuie, sunt strict pentru a reuşi să trăieşti decent în societatea de astăzi. Liniştea ta va depinde de limitele superioare pe care singur ţi le stabileşti. Şi dezamăgirile vor fi pe măsură.
4. Realitatea nu este întotdeauna ceea ce crezi tu – sună ciudat ştiu. Dar fiecare dintre noi, percepem realitatea într-un mod diferit. Pentru a vedea că nu aberez, încercaţi să vă aduceţi aminte de ultima ceartă pe care aţi avut-o cu un om apropiat vouă. Unul credea ceva despe acelaşi lucru faţă de care, voi aveaţi altă percepţie. Atunci când simţiţi că aveţi o viaţă de “rahat”, imaginaţi-vă că alţii ar da orice să fie în locul vostru. Ne plângem că suntem “depresivi”, că totul merge de-andoaselea, că ţipă şefii la noi. Dar credeţi că un om care mai are câteva luni de trăit din cauza unui cancer, nu ar prefera să treacă prin ce treceţi voi, dar să mai aibă ani de petrecut lângă cei dragi lui? Fiecare va răspunde în numele lui
5. Fii tu fericit, chiar dacă nu deţii controlul – cu alte cuvinte, bucură-te de tot ceea ce ai în momentul acesta, nu încerca să ţinteşti către ceea ce nu ai. Fii fericit cu tot ceea ce ai realizat până în acest moment al vieţii tale. Pentru că este rodul muncii pe care ai întreprins-o. Nu încerca să deţii controlul asupra vieţii, pentru că de cele mai multe ori, aceasta îţi va arăta că nu poţi să o controlezi. În schimb dacă eşti fericit şi împăcat cu tine şi cu viaţa ta, vei avea surprinderea ca lucrurile bune să se întâmple când te aştepţi mai puţin. Atunci când nu ştim ce soluţii să mai găsim, să ne lăsăm în voia lui Dumnezeu. O să fim surprinşi de cum şi cât de repede vin rezolvările.
Să ne asumăm deciziile, să nu mai dăm vina pe alţii pentru eşecurile noastre. Să fim împăcaţi cu noi şi cu ceea ce suntem în acest moment al vieţii noastre. Să căutăm să fim fericiţi. Viaţa e scurtă şi fiecare întâmplare din viaţa noastră, fie că e bună, fie că e rea, ne ajută să ieşim mai buni, mai întelepţi, mai pregătiţi pentru ce va urma.
