Acum 22 ani, in luna decembrie, tinerii de atunci s-au saturat sa indure ideile si maniile unui dictator. Dictator ce incerca sa subjuge oamenii prin orice fel de mijloace, tiran ce cauta sa isi asigure linistea sa prin reducerea la tacere a celor care indrazneau sa vorbeasca liber. Multi dintre noi au uitat ce a insemnat sacrificiul tinerilor din 1989, care au cazut secerati de gloantele otravite. Unii dintre cei mai tineri nu constientizeaza ca ei pot asculta acum noile stiluri de muzica, datorita celor care au murit.
Oare cum ar fi aratat Romania in luna decembrie a anului 2011, daca tinerii curajosi din 1989 nu ar fi pornit razmerita? Tu cel tanar de acum, crezi ca ai mai fi putut sa dai raspunsuri in doi peri parintelui care te-a nascut? Sau tu cel care vede viata ca o continuua distractie, crezi ca te-ai mai fi bucurat de atat de multe libertati? Cati dintre noi se mai gandesc acum, in prag de sarbatori, la cei care in 1989 au decis sa lupte pentru libertatea lor cu riscul propriei vieti? Istoria asterne usor usor praful peste numele celor care au aprins focul libertatii in Romania.Dar macar noi cei care acum suntem tineri, putem sa nu lasam istoria sa ii uite – asa putem sa le multumim pentru ceea ce au facut pentru noi.
Pentru mine unul din copii anului 1989, libertatea de azi este un dar de la Dumnezeu, pentru ca pot sa vorbesc liber, pentru ca pot sa imi fac semnul crucii pe strada fara sa imi fie frica ca in secunda urmatoare voi fi dus la sectie. Copilul meu are sansa la o educatie normala – cel putin asa sper ca va fi. Pentru unii libertatea inseamna distractie, droguri si alte vise efemere – asta este rasplata pentru sangele varsat in 1989.
Chiar si atunci cand ne este greu nu trebuie sa uitam ca libertatea noastra a fost cladita pe sange nevinovat varsat de tineri cu idealuri. Politicienii de azi ar trebui sa nu uite ca au fost parinti care si-au pierdut unicul copil pentru libertatea de azi – ar trebui sa trateze Romania cu simt patriotic si sa fie direct interesati de evolutia spirituala si morala a celor pe care ii conduc.
Nu sunt extremist, nu sunt nationalist, nici macar patriot nu ma consider, dar am bunul simt sa multumesc intr-un Decembrie negru, celor care mi-au dat libertatea de astazi.
