Curajul fricii te face să depășești limite pe care nu le credeai a putea fi escaladate. Unele frici vin din experiența personală a noastră, altele din povestirile celorlalți. Oamenii au în general frici pe care le depășesc sau nu. Probabil că stă în natura noastră umană să ne temem. Și de noi depinde dacă acele frici rămân la stadiul controlabil, sau se transformă în fobii. Dacă suntem sinceri, trebuie să recunoaștem că fiecare dintre noi are o frică. Fie că e vorba despre frica de necunoscut sau despre frica de gândaci, toate pleacă din experiențe mai mult sau mai puțin traumatizante.

Sursă foto: noulpamant.ro

Chiar și cei mai siguri oameni au avut frici peste care au trecut. Frica este un sentiment ce apare fără să îți dea de veste. Unii dintre noi aleg să își înfrunte frica, chiar dacă inima tremură din ce în ce mai tare, atunci când ne apropiem de ceea ce provoacă starea de frică. Iar alții dintre noi aleg să nu vorbească, sau să ocolească sursele de frică. Fiecare după puterea lui și după cum poate să lupte cu situațiile generatoare de frică. Frica te paralizează pe moment și parcă te transformă în stană de piatră. Doar inima îți bate de parcă ar vrea să iasă din piept.

De la frica de singurătate și până la frica de boală și de suferință, toate vin dintr-o experiență neplăcută. Trăită de noi sau povestită de alții. De la frica de necunoscut și până la frica de a pierde pe cineva drag, majoritatea fricilor vine dintr-o lipsă a noastră de putere de a rezista la întâmplări pe care creierul nostru nu le poate percepe ca fiind posibile a se realiza. Starea de frică îți paralizează gândurile, te blochează cu totul. Și oricât de mult ai vrea să ieși din starea aceasta, simți că nu poți.

Frica, până într-un punct are și o parte pozitivă. Ne ajută să nu ne aruncăm înainte, ci să fim prevăzători. Ne ajută să privim lucrurile per ansamblu, să facem scenarii și pentru ce nu ne place. Dar, aspectul pozitiv al fricii, încetează atunci când nu acționăm pentru că ne este frică de ceea ce se poate întâmpla. În momentul în care frica ne blochează existența,atunci deja discutăm de faptul că suntem guvernați de frică. Frica este o imagine mentală pe care o ne-o formăm despre un eveniment ce va surveni în viitor și față de efectele căruia nu vom face față.

V-ați gândit că frica v-a ajutat în anumite momente ale vieții voastre să evoluați? Pentru că, în momentul în care ați depășit acel moment/lucru care v-a generat frica, ați văzut că ați avut puterea de a trece mai departe. Și atunci acea frică a dispărut și voi ați devenit mai puternici. Vă întrebați de ce v-a fost frică? Încercați să înțelegeți că frica este doar o stare, pe care o depășim cu resurse de care nu știam că există în noi.

Personal am experimentat mai multe frici. Când eram mic îmi era frică de severitatea alor mei. Îmi era frică de eșec, de nereușită. Și acum țin minte gândul care m-a măcinat destul de mult. Îmi era frică să nu ajung un om al străzii. Nu știu de unde a venit – probabil că o imagine a unui om al străzii și-a pus amprenta pe creierul meu de copil. Mai apoi am trăit frica de a nu fi iubit și de a nu îmi găsi perechea. Probabil că frica asta a venit din modul în care mă percepeam eu și de încrederea în mine. Cert este că starea de frică mă făcea să fiu timorat, fără încredere în mine. Și de cele mai multe ori nu făceam ceva pentru că îmi era frică de faptul că voi eșua.

Asta până când am realizat că dacă nu voi depăși fricile, voi rămâne un om ce va trăi între garduri. Pentru că frica te îngrădește. Și am decis să îmi înfrunt temerile. Pe unele le-am depășit, cu altele încă mă mai lupt. Chiar dacă inima îmi bătea ca la purice, atunci când mergeam înspre înfruntarea fricii, am reușit să depășesc momentele tensionate. Am reușit să mă vindec de frică în numeroase cazuri. Pentru că, eu am ales să îmi înfrunt frica. Am fost pregătit și pentru un rezultat negativ al acțiunilor mele. Cu alte cuvinte mi-am asumat ceea ce puteam să devin.

Probabil că fiecare dintre voi a avut de înfruntat frici. Și poate că, la un moment dat, cu toții vom mai avea de înfruntat stări de frică. Dar, odată depășite aceste momente vom deveni mai puternici, mai împăcați cu noi. Pentru că vom descoperi resurse de care nu știam că există. Vom depăși limita peste care probabil că nu credeam că vom putea trece. Vom vedea că nu suntem chiar așa de slabi pe cât credeam a fi. Și poate vom deveni oameni mai buni, odată cu depășirea stărilor de frică.

”Frica nu este niciodată un motiv pentru a renunța, ea este doar o scuză.” – Norman Vincent Peale