În ultima perioadă am tot întâlnit oameni care își duceau crucea împăcați. Și o făceau cu o demnitate ce pentru mine reprezenta o lecție de viață. Nu căutau mila nimănui, nu își doreau să vadă oamenii compătimindu-i pentru necazurile lor, pentru handicapurile lor, pentru nereușitele lor. Oameni care se ridicau indiferent de cât de mult recădeau, doborâți de necazuri. Nu pot să îmi ascund admirația pentru astfel de oameni – care nu folosesc sintagma ” crucea mea este grea”. Indiferent de cât de mult ar suferi, o fac cu demnitate și cu speranța că la un moment dat viața lor va fi mai bună. Chiar dacă acel moment dat întârzie să apară.

Sursa foto: youtube.com

Indiferent de cât de greu îți este sau de cât de grea este viața ta, nu uita un lucru – sunt oameni cu greutăți mai mari decât ai tu. Nu te mai plânge, nu te mai victimiza, pentru că alții ar da orice să fie în postura ta. Acceptă că trebuie să lupți pentru tine, pentru cei de lângă tine și mergi înainte. Dacă îți vine să plângi fă-o, dar după șterge-ți lacrimile și luptă. Dacă îți vine să iei o pauză și să te retragi, fă-o pentru câteva minute, ore, zile, dar după continuă-ți drumul, chiar dacă este greu. Dacă îți vine să îți părăsești soția/soțul și copiii, mai gândește-te că nimeni nu îți poate promite că după vei avea o viață mai bună – nici măcar tu.

Consideri că ai o cruce grea și nu mai reziști cu atâtea probleme pe care le ai pe cap? Atunci pune-te în locul oamenilor orbi, care toată viața lor s-au ghidat pe instincte și nu au văzut atâtea minunății ale naturii. Gândește-te la cât de greu ți-ar fi să stai țintuit într-un scaun cu rotile și să îi vezi pe cei de lângă tine alergând. Îți poți imagina lumea ta fără să auzi și să poți să vorbești? Sunt oameni care trec zilnic prin această dramă. Crezi că ei au o cruce ușoară? Și cu toate acestea continuă să lupte și să trăiască de parcă ar avea totul.

Fiecare dintre noi are crucea pe care o poate duce. Nici mai grea, nici mai ușoară. Chiar dacă noi considerăm că suntem cei mai năpăstuiți din lumea aceasta. Dacă vrei să fii fericit și ușurat, nu mai privi către cei care au totul din punct de vedere lumesc, ci spre cei care sunt mai năpăstuiți ca tine. Atunci te vei considera norocos de tot ceea ce ai. Iar oamenii ce aparent au o cruce ușoară la prima vedere, pot trăi drame în particular – nu tot timpul banii sunt cei care îți arată că lumea o duce fără griji și fără probleme.

Nu mai gândi că ai o cruce grea de dus în spate. Este viața ta și trebuie să o trăiești cu zâmbetul pe buze. Indiferent de problemele din ea. Știu că poate veți spune că este ușor să vorbesc – pentru că eu nu am probleme. Hm, poate dacă mi-ați auzi povestea mea și a celor de lângă mine nu ați mai spune asta. Dar eu și cei de lângă mine am ales să nu ne plângem – nu am rezolva nimic, ci am ales să mergem înainte, oricât de greu ne-ar fi. Uneori mai condimentăm viața noastră cu zâmbete și cu a ne sprijini unul pe altul. Și așa mergem înainte. Uneori poticnit, dar înaintăm.

Este și o poveste despre cruce și despre nemulțumirea noastră în ceea ce privește greutatea ei. Am să o las și aici:

” A fost odată un om, care rătăcea pe Pământ cu o cruce în spinare. Tot mai greu i se părea drumul și crucea tot mai grea. Mergând poticnit, acesta își îndreptă gândul către Dumnezeu și spunea așa- Dumnezeule care ești iubitor și iertător, de ce ai îngăduit să port eu crucea aceasta grea? De ce nu îmi iei povara de pe umeri? Tatăl Ceresc își îndreptă atenția către of-ul omului nostru și îl întrebă:

• Fiule ce pot face pentru tine?
• Doamne, tu care le potrivești în așa fel, încât nouă muritorilor, să ne fie mai ușor, te rog fă o minune și pentru mine
• Ce anume dorești să fac pentru tine?
• Doamne, te rog înlocuiește această cruce de pe umerii mei, cu una mai ușoară.
• Bine fiule!

În clipa următoare omul nostru se trezi în mijlocul unei încăperi plină de cruci de toate mărimile și greutățile. Tot privind prin încăpere, zări o într-un colț, o cruce mică și din lemn – era cea mai ușoară din încăpere. Dumnezeu îi spuse:

• Fiule alege din această încăpere crucea care dorești să o porți de acum încolo.
• Doamne vreau crucea aceasta mică din lemn
• Fiule, crucea pe care ai ales-o este fix crucea pe care o porți în spate. Asta este crucea ta.”

Și nu uitați că fiecare dintre noi poartă crucea pe care o poate duce. Nici mai grea și nici mai ușoară. Ca după puterile noastre.