În ultima perioadă suntem asaltați de știri despre cât de periculos este jocul Balena Albastră. Asta după ce, acum ceva timp eram asaltați de Pokemon Go. Ambele jocuri se adresează cu preponderență copiilor și persoanelor tinere. Poate și pentru că aceștia adoptă mai repede orice ține de inovație și de nou. Tocmai și de asta au fost create aceste jocuri probabil. Pentru a aduce profit creatorilor pe baza inocenței copiilor și dorinței de a testa tot ce apare nou. Și atunci ne întrebăm și vorbim despre copiii și dependeța jocurilor video Balena Albastra.

Sursa foto: www.bihorstiri.ro

Nu am văzut nici o știre în schimb despre tendința părinților de a oferi totul pe tavă copiilor. Și aici mă refer atât la modul în care le cumpărăm ultimele telefoane apărute, pentru a fi la modă. Mă refer la faptul că îi lăsăm cu orele în fața televizoarelor, din lipsa timpului sau a chefului de a ne juca cu ei. Mă refer și la lăsarea copiilor să se joace pe calculator fără să existe un control. Doar suntem părinți moderni, cu gândire tânără. Și dintr-o dată îi vedem cum se depărtează de noi, cum se închid în ei, cum încep să nu mai comunice. Vedem că dintr-o dată copiii noștri se feresc de noi și își caută liniștea în ultimele jocuri apărute. Sau în prieteniile virtuale.

Un pic de conservatorism nu strică. Poate că voi părea un părinte învechit. Mi-o asum. De fapt am prieteni care mai în glumă sau mai în serios îmi spun ”bunica” Ionuț. Dar dacă faptul că îmi place să știu ce face copilul meu fără ai îngrădi libertatea îmi atrage această părere, mi-o asum. Prefer să fiu privit ca un om de modă veche, decât să am un copil ancorat în lumea virtuală, acolo unde prietenia dintre copil și părinte se pierde. Balena Albastră este un joc periculos, nimic de zis, dar părinții copiilor care joacă s-au au jucat acest joc, unde erau? Faptul că ei au ajuns să se refugieze în acest joc spune multe despre relația dintre părinți și propria lor persoană.

Nu pot să îmi explic ca părinte cum, atunci când îți vezi copilul tăiat pe mâini cu lama, nu îl întrebi ce s-a întâmplat. Prietenește poți afla ce are pe suflet. E greu de crezut că atunci când îți vezi copilul tăcut, abătut, nu îl întrebi despre ce vrea să vorbiți. Și mai greu de trecut cu vederea sunt părinții care deși văd schimbări în comportamentul propriului copil, nu îl descoase și nu îl fac să se deschidă. E totuși propriul lor copil și nu un străin de pe stradă.

Dragostea excesivă față de copil îl poate strica. Și aici mă refer la faptul că sunt unii părinți care nu pot refuza nimic copilului. Pentru că vor să fie părinți iubiți de copii. Dar, dragostea nu se cumpără cu jucării și cu ultimele jocuri. Dacă vreți, vă puteți gândi la faptul că oferindu-le totul pe tavă îi puteți transforma în niște adulți inadaptați. Care vor aștepta să vină totul pe tavă de la mama sau tata toată viața. Părinte modern nu înseamnă să îți dotezi copilul cu absolut toate gadget-urile apărute peste noapte. Nu înseamnă să îl lași să își instaleze toate jocurile, fără să verifici dacă respectivele sunt recomandate vârstei lui. Doar pentru ca al tău copil să fie la modă.

Părinte modern înseamnă să discuți des despre problemele copilului tău. Părinte modern înseamnă să faci parte din grupul lui de prieteni. Da, sună ciudat, dar copilul trebuie să te privească ca pe cel mai bun prieten al lui și tu să fii primul care știe despre orice trăire a lui. Părinte modern înseamnă să știi și până unde poți fi un părinte de ”gașcă” și unde trebuie să îți iei rolul de îndrumător al propriului tău copil. Și nu în cele din urmă, părinte modern înseamnă să știi când trebuie să spui nu dorințelor copilului. Mai ales dacă acestea nu îl vor ajuta, ci mai mult îi vor încărca sufletul.

Vor mai apărea jocuri periculoase pentru copii. Vor apărea și multe alte tentații care vor trage efectiv în inocența propriilor noștri copii. Vor mai fi pericole care vor atenta la dezvoltarea armonioasă a lor. Noi părinții suntem cei care putem echilibra viața copiilor noștri. Asta până la vârsta la care vor putea ei să ia decizii. Nu spune nimeni că un copil nu se poate juca pe calculator sau tabletă, dar, părinții au obligația și datoria să verifice cât, ce și cum joacă. Un control trebuie să existe pentru că altfel se va ajunge în situația disperată ca, din cauza unor jocuri, să îți poți pierde copilul în depedență sau și mai grav, pentru totdeauna.

Alexander von Schonburg, în cartea sa ”Arta de a renunța cu stil” spunea că – ”jumătate dintre copiii de zece ani au în camera lor, un set de complet de aparatură – televizor, computer, playstation și DVD – recorder – și își petrec zilnic în jur de două ore cu jocurile video. Capacitatea lor de a învăța materia cerută la școală s-a redus masiv, deoarece zonele scoarței cerebrale dedicate activității școlare sunt suprasolicitate de jocurile video și televizor”.